De fiecare dată când apăs butonul cumpără pe un site care vinde bilete de avion mă cuprind două stări total opuse: un entuziasm covârşitor pentru că ştiu că urmează o vacanţă şi o panică paralizantă pentru că mi-e frică să zbor. Iar asta o să fie prima dată când zbor singură. Şi de două ori, ca să ajung la destinaţie. Parcă totul era mai simplu când mă trânteam în Eurolines pentru vreo destinaţie europeană sau în maşina alor mei pentru Mangalia, destinaţia verilor adolescenţei mele. Ştiu că avionul e mai sigur decât transportul pe uscat, dar atacul de panică mă cuprinde de fiecare dată când nu mai am picioarele pe pământ. Cel puţin la propriu. De aceea nu îmi place nici să zbor, nici să înot. Şi de multe ori am preferat câte două-trei zile de mers cu autocarul unui voiaj de două ore cu avionul. Şi asta s-a întâmplat condiţii de vreme rea şi autocar care nu respectă orarul şi care are geamul fisurat iar afară sunt – 10 grade. Sau pe caniculă de peste 30 de grade, când aerul condiţionat era un lux pe care şoferii ni-l permiteau doar din când în când. Dar decât să zbor, mai bine sufăr, mi-am spus.

Când însă destinaţia e pe alt continent lucrurile se mai complică şi am fost nevoită să zbor cu domnul avion şi chiar mi-a plăcut, dar tot crispată am rămas pe tot parcursul călătoriei. Noroc că nu a durat prea mult. La aterizare eram toată zâmbet şi abia aşteptam să ies să pun piciorul pe sol. Parcă văd că şi de data asta o să mă apuce tremuriciul şi o să îmi fac nişte scenarii de toată groaza. Aş fi cea mai fericită persoană din lume dacă s-ar inventa teleportarea: închizi ochii şi ţuşti ai ajuns pe o plajă mediteraneană.

În caz că ajung cu bine, o să îmi tratez panica în profunzime cu multe ceaiuri de mentă la Café Hafa ( vedeti pozele), plus narghilele, calamar şi bineînţeles soare, poate prea mult soare. În septembrie cel mai probabil mă voi întoarce