În octombrie 1914, Gib Mihăescu s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, urmând îndemnul autoritar al tatălui său. Născut la Drăgăşani (judeţul Vâlcea), în 1894, se dovedise a fi încă din copilărie un visător incurabil, pasionat de lectură, pentru care profesiunea de avocat era incompatibilă firii şi sensibilităţii sale. Fără entuziasm, dar şi fără să se opună voinţei părintelui său, tânărul în vârstă de 20 de ani se instalează în Capitală, interesat mai degrabă să cunoască atmosfera gazetărească şi scriitoricească a Bucureştiului de atunci.

Smuls din liniştea Drăgăşanului natal şi din ritmul obişnuit al oraşelor în care urmase studiile secundare şi liceul, Craiova şi Râmnicu-Vâlcea, Gib Mihăescu a deschis ochii mari, limpezi şi curioşi, într-un Bucureşti cosmopolit, în care viaţa pulsa intens şi fremăta de ispite. Toamna târzie şi miresmele ambientale ale unui oraş încă neatins de otrava războiului hrăneau natural firea boemă a proaspătului student în Drept. În acea perioadă a scris: "Oraşul acesta mare, care are atâtea mreje atrăgătoare, este foarte periculos pentru firile slabe, a căror voinţă nu-i tocmai bine închegată. Eu sunt dintr-un oraş de provincie, liceul l-am făcut tot în provincie (...) şi iată-mă aruncat din viaţa aceea retrasă şi serioasă în mijlocul unui oraş mare, tot aşa de stricat pe cât de civilizat. Rezultatul a fost trist. Alte firi mai rezistente au ţinut piept bine noului fel de viaţă. Puţini însă, printre care mă număr şi eu, am fost aruncaţi în lături." Aceste mărturisiri sunt adresate decanului Facultăţii de Drept, într-o scrisoare în care explică de ce nu şi-a susţinut examenele şi solicită scutirea de frecvenţă. (Arhiva Facultăţii de Drept, Bucureşti) Pledoaria studentului pentru a scăpa de chinurile frecvenţei este respinsă în mod categoric.

Destinul său de a deveni scriitor îşi urma traseul care a trebuit