În ce situaţii penibile te pune existenţa! E dincolo de orice dubiu că parlamentarismul e modalitatea cea mai democratică de conducere a unei ţări sau regiuni. Sursa: EVZ

În mod indiscutabil, formulele de guvernare născute din votul universal sunt preferabile conducerii unipersonale ori dictaturii de grup. Aceste crase banalităţi trebuie repetate cât mai des, pentru că, în confuzia întreţinută cu bună ştiinţă, adevărurile limpezi ca lumina zilei se transformă, odată intrate în malaxorul de minciuni al propagandei televizate, în contrarul lor.

Treizeci-patruzeci de oameni de televiziune (nu mai mulţi!) au reuşit ceva ce într-o ţară normală e de negândit: nu doar să impună agenda acţiunii publice, dar şi să-i transforme în figuri odioase pe toţi cei care nu aderă la gândirea duoului Vîntu-Voiculescu, acest dublu v al nimicniciei româneşti.

Din ură personală, din plăcere de a face rău, din resentiment şi neputinţă, cei doi miliardari au făcut din România un tărâm irespirabil. Până la un punct, ai de ce să-i compătimeşti. Unul a înfundat puşcăria românească, un loc în care vezi şi păţeşti lucruri inimaginabile. Celălalt, deşi putred de bogat, scânceşte după statutul de onorabilitate, deşi nu-l va obţine niciodată, oricâţi mercenari va plăti şi oricâte canale de televiziune va mai deschide.

Şi într-un caz, şi în celălalt, trecutul tenebros dictează asupra prezentului. Iar acest lucru e transpus cu tenacitate în programele posturilor de televiziune Realitatea şi Antena 3. Numai cineva care a atins fundul de prăpastie al coşmarurilor insuportabile e capabil să disemineze mizerie umană în cantitatea şi la intensitatea întâlnite la aceste canale.

Maculaţi până în măduva oaselor, nu-şi pot demonstra forţa decât murdărind totul în jur. E o ipoteză care s-a conturat în timp, şi eu, unul, altă explicaţie pentru obstinaţi