Mult asteptata reuniune PD-L de la Snagov pare sa fi fost mai mult o terapie in grup bine controlata de Traian Basescu.
Adica toata furia justificata a celor care deconteaza politic austeritatea pare sa se fi topit intr-un termen de gratie acordat Executivului pana cand presedintele va socoti ca a venit momentul politic al schimbarii.
Cert este ca parlamentarii PD-L au venit la intalnirea de la Snagov cu gusa plina si dornici s-o goleasca, iar subiectul remanierii era cel mai potrivit pentru o racorire.
Totodata, remanierea este tema perceputa, de foarte multi, drept o prima modalitate, de ugenta, de recuperare partiala a increderii si simpatiei pierdute a electoratului tocmai la vremea cand amputarile de venituri vor deveni din teoretice cat se poate de palpabile.
Este la fel de adevarat ca este in logica poltica ca un astfel de moment critic sa fie incasat de o echipa deja uzata decat de una noua, teoretic a relansarii. Si se pare acest punct de vedere a si avut castig de cauza.
Dar modificarea componentei Guvernului este doar varful unui iceberg pe care remanierea sau chiar restructurarea guvenrului nu au cum s-o rezolve. Cea mai mare problema tine de chiar de raportul de forte si ierarhiile amestecate din PD-L.
Recent, Sulfina Barbu, altfel o foarte disciplinata militanta a PD-L, se plangea, intr-o rabufnire fara precedent, de lipsa de comunicare din partid intre nivelul guvernamental si cel parlamentar.
Adica parlamentarii, cei care in ultima instanta ii crediteaza pe ministri si deconteaza apoi electoral prestatia acestora, au fost sistematic ignorati de anumiti membrii ai Cabinetului, fiind perceputi doar ca o masinarie de vot.
Asa se face ca senatorii si deputatii au aflat de la televizor ce intentioneaza guvernul sa faca, care vor fi masurile de austeritate, astea
