Corabia ia apă din toate părţile şi preşedintele nu observă. Pompele trebuie puse în funcţie, trebuie lăsat lest, dar preşedintele pare cataleptic.
Uneori, dl Boc umblă pe creştet cu o pălărie texană, cu boruri mari şi uşor răsucite în sus. Dar nu pălăria aceasta mă preocupă pe mine, în fond fiecare are dreptul să fie ridicol după cum crede de cuviinţă. Problema este că pălăria guvernării este prea mare, uriaşă, pentru posibilităţile dlui Boc.
Nu fac vreo aluzie, Doamne fereşte!, la puţinătatea dumisale trupească, că n-am chef de reproşuri corecte politic, ci la modestia minţii premierului. Un ins mediocru, care-şi imaginează că inteligenţa poate fi substituită cu un verbiaj gol-goluţ, papagalicesc, era o alegere cât se poate de nepotrivită pentru aceste vremuri de criză. Şi, totuşi, preşedintele ni l-a băgat pe gât deja de patru ori, iar colegii dumisale de Parlament încă o dată! În opinia mea, e prea mult, e deja insuportabil pentru starea de spirit a populaţiei. Mă uitam cu prilejul dezbaterii moţiunii de cenzură la dl Boc vorbind şi mă apucau, amestecate, repulsia, frica, dar şi mila.
Un papagal repetând obsesiv câteva fraze învăţate pe de rost, care nu aveau vreo legătură cu realitatea, cu soluţiile de relansare economică nici atât. În schimb, se răfuia energic cu toate guvernările României de la Groza, de nu cumva de la Burebista încoace. Chestiunea este că şi dacă a fi avut sută la sută dreptate, ceea ce nu e cazul, populaţia aşteaptă şi altceva în afara curbelor de sacrificiu şi a discursurilor alerte, dar stupide. De altfel, sacrificarea populaţiei va continua glorios, mai înspre toamnă-iarnă, dacă se va perpetua acest guvern acefal, nevertebrat, lipsit de imaginaţie. Deja se lucrează la Codul fiscal. Şi, de data aceasta, nu vor mai fi uitate nici firmele! Nu că a fi fost complet uitate, dar prin păstrarea TVA şi a cotei unice li s-a arătat
