Să ne mutăm încet, încet privirea de la Mondialul de fotbal spre cealaltă mare competiţie din această perioadă.
Trecem din ţinutul colorat şi exotic al Africii de Sud în arhipelagul Reginei. Lăsăm vuvuzelele de o parte şi abordăm ţinuta clasică, "All White". Nu, nu devenim fanii echipei de fotbal a Noii Zeelande, e doar ţinuta obligatorie. Păstrăm iarba, înălţăm un fileu, luăm rachetele şi mingile, aducem frişca şi căpşunele şi ne pregătim de Wimbledon.
Roger sau Rafa
Şi am pornit din nou! I-am simţit lipsa lui Nadal în 2009, dar gata. Două săptămîni la nivel înalt pe iarba londoneză de la care toată lumea aşteaptă acelaşi lucru. Bătălia epică. Geniul înnăscut în faţa spiritului de luptător. Şi ce alt loc ar putea fi mai potrivit pentru această luptă decît All England Club? Ne-a oferit deja 3 partide fabuloase, iar un al patrulea ar fi cireaşa de pe tort.
De ce? Simplu. Roger se află acum în faţa unui moment istoric. Din nou. Poate cîştiga cel de-al şaptelea titlu la Wimbledon, egalînd recordul lui William Renshaw şi al lui Pete Sampras. Pare un deja-vu, pentru că în 2008, acelaşi elveţian se afla faţă în faţă cu istoria. Victoria însemna al şaselea trofeu consecutiv şi doborîrea recordului lui Bjorn Borg. Nadal s-a impus, cîştigînd pentru prima dată un Grand Slam pe altă suprafaţă decît zgura. Ibericul conduce acum ierarhia, iar absenţa sa de anul trecut înseamnă că orice tur în plus aduce puncte. "Fedex" trebuie să apere 2000, orice pas greşit înseamnă minus.
Federer a cîştigat deja un duel
Numărul unu mondial a pierdut deja un prim duel cu Federer. Dincolo de bătăliile de la fileu, cei doi au fost adversari şi în prima săptămînă a Mondialului de fotbal, cînd Spania şi Elveţia s-au întîlnit în primul meci al grupei H. Ibericii lui Rafa Nadal au dominat categoric partida, dar cei care s-au impus