Nu ai cum să simţi literatura de mic dacă citeşti numai ce ar vrea părinţii sau profii să citeşti. Sau dacă ţi-ar repartiza ei cărţile pe vîrste. La 10 ani merge asta, la 12 ani, cealaltă. E o prostie.
Un cititor adevărat ştie de la vîrste fragede să-şi caute uşe interzise în cărţi. Cărţile sînt calea către aventură, întrebări dificile, exotism, erotism (cu atît mai preţios cu cît genitalele sînt pe net la orice pas), poftă de gîndire etc. Părinţilor le e greu să accepte că progeniturile simt pulsiuni sexuale de la vîrste fragede. Aproape la fel de greu cum e să le accepte pulsiunile raţionale. Măcar să-i lase în prada unor cărţi bune. O stranie combinaţie de parabolă, SF, ba chiar erotism complet ieşit din tipare găsiţi în “Wyrm”-ul lui Orson Scott Card – intrat pe lista Cărtureşti-Voxpublica a lecturilor de iunie.
Bun, unii ar spune că şi “Jocul lui Ender” (marele roman al lui OSC, cel care l-a făcut star) e prea violent pentru copii. Dar să descoperi un astfel de SF la 10-14 ani e o garanţie că vei pătrunde tainele genului printr-un autor bun. Nu poţi începe cu Philip K. Dick decît dacă eşti cu adevărat ambiţios:). Scott Card e cristalin, deştept, nu e mare stilist, dar e sursă inepuizabilă de imagini surprinzătoare, creează lumi dintr-o fluturare de tastatură.
Alţi părinţi s-ar putea arăta iritaţi de intensitatea trăirilor erotice şi de cinismul de politician versat afişat de o fată de vreo 14 ani care e moştenitoare memoriei unei întregi planete. Nu e timp de iritări inutile, cărţile bune pun întrebările cele bune, indiferent de ramă şi tramă… Dragi puştani, citiţi pe furiş (în caz că aveţi părinţi prea puşi pe educaţie după regulile străbunicii) autorul unora dintre cele mai stranii poveşti cu copii – e dreptul vostru să le cunoaşteţi. Sînt eroi memorabili şi, culmea, copiii sînt acolo plini de ambiguitate, de cruzime şi inocenţă, de înţel
