Întotdeauna muzica a reprezentat un mod de relaxare, de comunicare şi de formare a personalităţii individului. De 29 de ani toate ţările Europei marchează, în fiecare 21 iunie, Ziua Muzicii. Cu această ocazie, concerte de muzică de toate genurile coboară de pe scenă direct în stradă. Ceea ce a definit încă de la început sărbătoarea a fost faptul că ea reuneşte toate genurile de muzică, invadează toate spaţiile apte să găzduiască muzică, iar manifestările sale sunt oferite gratuit, adresându-se unui public cât mai variat ca vârstă şi preocupări. Astăzi, însă, o definiţie a muzicii este tot mai greu de formulat, în condiţiile în care noua generaţie a inventat genuri în care e tot mai dificil să găseşti „mesajul” şi tot mai simplu să cazi în sclavia ritmului. La tot pasul pot fi văzuţi adolescenţi ce mişcă din cap în ritmul muzicii pe care o ascultă în căşti. Căşti care, în final, le pot răpi însăşi plăcerea contemplării sunetului....
O zi închinată Muzicii
“Sărbătoarea Muzicii” a început să fie marcată prin sute de concerte în 110 ţări din toate colţurile lumii. Totul a început când Maurice Fleuret (compozitor, jurnalist şi muzicolog francez) a devenit director al Muzicii şi al Dansului, în 1981, în cadrul Ministerului Culturii francez şi, sub îndrumarea ministrului Culturii de atunci, Jack Lang. Începând să îşi pună în practică ideile sale despre tehnica muzicală şi evoluţia sa, despre practicile culturale în Franţa, Fleuret a descoperit că cinci milioane de persoane, mai exact un tânăr din doi, cântă la un instrument muzical. Şi a început să se gândească la modalitatea prin care i-ar putea determina pe aceşti oameni să iasă în stradă şi să cânte. Aşa a fost lansată, puţin mai târziu, “Fete de la musique” - Sărbătoarea Muzicii, la 21 iunie 1982. Trei ani mai târziu, 21 iunie a fost declarată oficial Ziua Muzicii Europene. De atunci, la
