Cei care se ocupă împreună de copil şi cer ajutorul familiei sau al unei bone nu pierd contactul cu distracţiile.

Florentina (51 de ani) îşi aminteşte că atunci când l-a adus pe lume pe Cristian (28 de ani) toată viaţa ei socială s-a schimbat radical şi nu a mai avut deloc timp liber pentru ea şi soţul său. „Dacă ai pe cineva care să îngrijească micuţul la fel ca tine şi în care să ai încredere, poate că este uşor, dar noi n-am avut. Când vedeam cum îl ţine soacră-mea în braţe pe băiat, mi se făcea rău, îmi era frică să nu îl scape, plus că nu era la fel de grijulie cu microbii", povesteşte femeia, care îşi petrecea concediile din perioada comunistă mai mult la muncile câmpului decât la mare şi la munte. „Poate că am fi plecat şi noi în stânga şi în dreapta, dar socrii mei nu ne sprijineau. Mama, în schimb, ne mai ajuta", spune Florentina. Cuplurile moderne par să aibă mai puţin de suferit în ceea ce priveşte viaţa socială. Au la dispoziţie bonă, iar bunicii s-au modernizat. „Cât am alăptat nu puteam să lipsesc de acasă mai mult de 3-4 ore. După aceea, am reluat ieşirile în oraş, dar nu la fel de intens", spune Liviana (33 de ani), mamă a două fetiţe, Alexandra şi Eleonora, în vârstă de 4, respectiv 2 ani.

„Plecăm şi acum în călătorii lungi"

Încă de când a împlinit Alexandra 3 luni, cei doi şi-au luat rucsacul în spinare şi au plecat în Italia în concediu. Cu cel de-al doilea copil au procedat cam la fel. „E clar că cei mici sunt o responsabilitate în plus şi că trebuie să le dedici timp, dar nu am renunţat la viaţa socială definitiv. Plecăm şi acum în călătorii lungi. Altor prieteni le este frică, dar până la urmă tot între oameni eşti şi în străinătate, dacă se îmbolnăvesc copiii, găseşti un spital şi acolo", zice Liviana, care acum se află în drum spre Austria. Deşi nu mai reuşesc să viziteze toate obiectivele turistice dintr-un oraş, tot se si