Momentul actual nu este confuz doar datorită acerbei competiţii politice dintre partide şi alianţele transpartinice, ca şi dintre instituţiile care, deşi ar trebui să coopereze, se calcă pe picioare şi încearcă să se controleze unele pe altele. El s-a configurat astfel şi prin aportul valului secund de criză economică, fenomen mult mai răspândit pe planetă şi, în orice caz, în Europa decât se spera.

Până la urmă însă, viaţa, în general, rămâne imprevizibilă, iar tema principală a bunei guvernări este punerea în act a unor mecanisme de reacţie publică menite să contracareze cât mai eficient surprizele nefaste, să le minimizeze efectele asupra colectivităţilor şi indivizilor, să le depăşească prin pierderi cât mai insesizabile. Rezultă de aici că, orice s-ar spune, în orice vremuri, dar mai ales în timpuri de criză, buna funcţionare a instituţiilor şi oamenilor aflaţi în serviciul comunităţii este cheia succesului.

Problema rămâne însă cum poţi obţine navigarea pe creasta valurilor în condiţii de furtună, păzind oamenii şi avuţiile de pe corabie fără a face victime şi, dacă se poate, fără pierderi însemnate? În asemenea situaţii, te bazezi pe ce ai, lăsând pentru altă dată, atunci când condiţiile vor fi mai calme, reparaţiile la cală, numirile de noi căpitani de echipaj etc. Alegându-l pe Traian Băsescu pentru a doua oară, pe când criza începuse deja să se facă simţită, România părea că a optat pentru continuitate din prudenţă şi înţelepciune. Nu altfel fac, se ştie, Statele Unite atunci când ţara e angajată în vreun război, iar preşedintele în funcţie se apropie de sfârşitul primului mandat. S-a creat o anume cutumă din a-i oferi şi mandatul secund, chiar şi atunci când - precum în cazul lui G. Bush jr - alesul pare să întâmpine numeroase critici (unele chiar acerbe). Nici cu premierul nu a fost altminteri, Guvernul Boc de după alegeri, al patrulea format c