…ultimul episod, nu pentru ca as epuiza subiectul (de-abia am inceput sa-i dau tarcoale), dar pentru ca nu cred ca un asemenea serial prelungit peste trei episoade ar mai putea avea impact pe un blog. Oamenii se plictisesc repede, isi pierd rabdarea, uita de unde s-a plecat si cum s-a ajuns de la A la B, asa ca trebuie sa recapitulezi pana la punctul in care recapitularile iau mai mult spatiu decat expunerea propriu-zisa.
Acestea fiind zise, sa purcedem la … recapitulare. Spuneam ca asistam, pe plan international, la o schimbare de paradigma. Scremuta, dar schimbare. Schimbare, pentru ca a inceput sa se renunte la paradigma statului bazat pe un contract social si a societatii vazuta ca o colectie atomica de indivizi abstracti, egali si independenti care isi delega drepturile pe care le au “prin nastere” (?!?). Incet-incet, oamenii realizeaza ca prea mult realism nu e … realist. Ca, daca preci de la premiza ca oamenii sunt egoisti si rai si interesati doar in binele personal, nu ajungi prea departe. Vine o vreme – asta – in care ti se infunda. Fara o solidaritate care sa depaseasca interesele individului, ramanem si fara branza. Scremuta, pentru ca atunci trebuie sa faci apel la solidaritate, la fratie, la un Weltanshauung care sa transceada interesele imediate ale individului. Pare-se ca fratele e mai greu, la urma urmei, de dobandit decat branza.
Problema care se ridica e “cum?” Cum sa convingi (sau, in cazul guvernului Boc) sa fortezi oamenii sa fie solidari, dupa ce cateva sute de ani le-ai predicat egoismul? Avem aici, impletite, doua probleme: (1) cum am ajuns aici? (2) ce se (mai) poate face? Cum poti sa obligi, ca sa spunem asa, pe cineva sa-si iubeasca semenii?
Sa le luam pe rand: (1) Cum am ajuns aici? Rezumat la extrem, problema nu e nici pe departe noua. In cartea a doua a Republicii lui Platon, Glaucon ii prezinta lui Socrate teoria co
