Cea mai recentă carte semnată de Florin Horvath poate fi găsită în toate marile capitale ale Europei. „Un templier la Sarmisegetusa” i-a adus scriitorului din Zalău aprecierea fraţilor săi din Ordinul Cavalerilor Templieri .

S-a mutat în Zalău în 1975 şi a lucrat, pe rând, la societăţile „Armătura” şi „Anvelope”. Până în 1972, fusese pilot militar, dar fiind o fire rebelă, comuniştii l-au suportat cu greu în elita militară. A fost obligat să renunţe şi a făcut cursuri de specializare în „Automatizări sectoare calde”. Noua meserie l-a adus la Zalău şi spune că i-a plăcut oraşul de sub Meseş, ce avea un aer patriarhal pe atunci.

„O lacrimă pentru Măria Sa”, carte apărută în 1987, a însemnat debutul literar al lui Florin Horvath, debut care s-a bucurat de premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Cel mai bun roman istoric“. În fiecare zi la uzină, scriitorul căra după el o geantă cu cărţi. Citea când putea, în pauze şi noaptea, mai ales. Mai greu i-a fost, însă, înainte de 1990, să-şi găsească sursepentru documentarea subiectelor sale. Nu de puţine ori trebuia să le dea unele atenţii bibliotecarelor, ba un săpun „Amo”, ba altceva, pentru a avea la dispoziţie cărţi mai dosite.

Pentru publicul larg, lectura romanelor istorice scrise de Florin Horvath a reprezentat, încă din 1987, garanţia unei veritabile călătorii în timp.

Participant la Revoluţie

Amic cu Noica, Steindhart ori Andrei Pleşu, Horvath a reuşit prin întâlnirile şi corespondenţa cu aceştia să treacă peste vicisitudinele impuse intelectualilor în timpul comunismului.

Revoluţia din Decembrie 1989 l-a găsit în balconul Comitetului Judeţean de Partid (actualul sediu al Prefecturii Sălaj). Dar, după un an şi opt luni a plecat, nemulţumit de faptul că FSN-ul încerca să devină un nou „partid stat”.

Istorie şi ezoterism

Horvath mai are „la activ” dou