Ideea că destinul unui secol, identitatea lui istorică se decid în primele două decade, poate să pară o speculaţie. Istoricul de profesie o să strîmbe din nas (o prostie gazetărească!), iar omul obiş-nuit o s-o ia ca pe-o trăsnaie inventată doar ca să se vîndă mai bine jurnalul.

Pe de altă parte, tot mai multă lume se întreabă: pe unde se vor scurge reziduurile acestei uriaşe crize?; ce proces va fi capabil să ardă muntele uriaş de toxine economice, sociale, politice, ideologice, create de primele două decenii ale secolului XXI?; ce ar putea obliga lumea să se reîntoarcă cu picioarele pe pămînt şi, mai ales, la vremurile în care frica zilei de mîine, cel mai eficient erzaţ al demult pierdutei frici de Dumnezeu, funcţionează din nou ca fundament al guvernării, fie ea democraţie, sau regim totalitar?

"Totul este posibil, totul este permis" este Zeitgeist-ul acestor două decenii. Zidurile bipolarităţii au căzut; Imperiul sovietic s-a prăbuşit; Rusia a devenit o democraţie; războiul nuclear o fantezie; elitele puterii au pus pe umerii Americii hlamida imperială; Marea Europă Unită se mută-n viitor; Pakistanul se transformă peste noapte dintr-un regim militar-autoritarist într-o democraţie care luptă împotriva terorismului; marile bastioane ale industriei financiare se prăbuşesc ca nişte castele de carton; giganţii de ieri ai economiei post-reglementare, cazul Enron, produc cea mai mare fraudă din istoria Americii; Iugoslavia se destramă, dar asta nu este de ajuns, din trupul Serbiei este rupt şi Kosovo; Iranul forţează bariera nucleară şi un conflict deschis cu Israelul; China se ridică în politica lumii prin puterea dolarilor, devenind unul dintre cei mai mari investitori ai lumii, mai ales în Africa şi America Latină; Puterea militară dezlănţuită nu mai este cîtuşi de puţin inhibată de temerile unui conflict global; Terorismul se transformă dintr-un rezidu