Era şi logic să se întâmple aşa, pentru că agitaţia parlamentarilor PDL pe tema remanierii nu a fost generată de o preocupare serioasă şi constantă pentru performanţa guvernamentală, ci de grija pentru propria imagine. Cezar Preda a explodat când şi-a văzut poza pe lista ruşinii întocmită de PSD – „Nu l-am văzut pe lista ruşinii nici pe Emil Boc, nici pe Adriean Videanu, nici pe Sebastian Vlădescu... eu sunt pe lista ruşinii, cu poza mea şi cu votul meu, şi alţii care trebuiau să ia aceste decizii acum cinci luni nu au nicio responsabilitate“ – şi tot atunci s-a revoltat şi Raluca Turcan pe blog împotriva risipei banului public şi vulnerabilităţilor „pe care ni le creăm noi din interior“.

Problemele sesizate sunt reale, dar vechi, fiind semnalate de mult de presă şi de opoziţie. Parlamentarii ar fi putut să ceară date, să facă propriile evaluări şi să spargă uşile în Modrogan pentru a cere guvernului reformă, integritate şi performanţă. Nu am auzit critici de fond decât de la Cristian Preda şi Monica Macovei – adică de la doi pedelişti proveniţi din societatea civilă şi expediaţi la Bruxelles, ale căror propuneri de reformă a PDL au fost respinse categoric de liderii partidului. Sigur că miniştrii au ratat reformele, au evaluat greşit impactul crizei şi au refuzat să reducă achiziţiile pentru a nu prejudicia interesele clientelei, rudelor şi prietenilor. Dar ar fi descoperit aleşii PDL gravitatea acestor deficienţe dacă nu se trezeau că plătesc ei înşişi un tribut de imagine pentru ele şi pentru scandalurile de presă generate de contractele ginerelui ministrului Blaga şi de promovarea discreţionară a prietenilor ministrului Videanu?

Pentru că vine prea târziu, retorica reformistă a parlamentarilor este lipsită de credibilitate, chiar dacă ideile susţinute sunt adesea corecte. Sever Voinescu avea, fără îndoială, dreptate când avertiza c㠄dacă acest guv