În Franţa continuă să apară cărţi despre Napoleon Bonaparte, care rămâne o sursă inepuizabilă de studii şi analize, de biografii romanţate şi de eseuri. Vorbim acum despre ultima apariţie editorială pe acest subiect.
În Franţa continuă să apară cărţi despre Napoleon Bonaparte, care rămâne o sursă inepuizabilă de studii şi analize, de biografii romanţate şi de eseuri. Vorbim acum despre ultima apariţie editorială pe acest subiect.
Aceeaşi epocă, o nouă viziune. Iată cum am putea rezuma efortul enorm făcut de un istoric, Thierry Lentz, care rescrie de zece ani istoria primului imperiu francez.
Ea a fost concepută în patru volume, iar titlul generic este chiar acesta: "O nouă istorie a primului imperiu". Primul volum din această substanţială lucrare a apărut în 2002, al doilea volum în 2004, al treilea volum în 2007. Acum a apărut şi al patrulea, o carte groasă de aproape 600 de pagini, dedicată anului 1815, când Napoleon, exilat de britanici pe insula Elba, preia puterea pentru o sută de zile.
Întrebarea legitimă pe care şi-o poate pune un cititor potenţial al acestor volume ar fi: ce aduc ele nou faţă de altele, nenumărate, care le-au precedat. Istoricul Thierry Lentz, care este şi directorul Fundaţiei Napoleon, consideră că a reuşit să pună în perspectivă europeană aventura lui Napoleon Bonaparte.
Într-un interviu acordat revistei LE FIGARO el aminteşte, de exemplu, că Europa de astăzi încă îi datorează anumite lucruri lui Napoleon, cum ar fi ideea de egalitate. Idee prezentă în codul civil pe care Franţa i-l datorează lui Napoelon, cod care a devenit apoi un model pentru întreaga Europă.
Tot aşa, mai spune istoricul nostru, Napoleon a fost iniţiatorul unei organizări piramidale a puterilor civile, care şi ea s-a extins în Europa. Sistemul educativ francez, statul ateu, organizarea administrativă, iată alte contribuţii ale lu
