Intalnirea activului de baza al PD-L cu Traian Basescu arata ca presedintele e departe de-a considera ca se poate culca linistit pe-o ureche, la adapostul a inca patru ani si jumatate de mandat.
Dar si ca este acelasi artist al manipularii - nu neaparat in sens pervers - , arta pusa in slujba interesului sau: minimalizarea pierderilor, consolidarea oricarui cap de pod care poate reprezenta o poteca spre viitorul sau politic.
Dupa ce le-a cerut parlamentarilor ajutorul pentru a nu contribui la demolarea Guvernului Boc si le-a aratat, prin diversi purtatori de cuvant constituiti ad-hoc, ca este dispus sa sacrifice cate ceva din guvern, pentru a da satisfactie ostirii pedeliste din teritoriu, confruntata cu nevoia poporului de sange din toate partile, nu numai din propria vena, seful statului a dat la loc comanda, acordand un respiro celor aflati in dizgratie.
Este o greseala, au exclamat unii alesi pe la colturi, convinsi ca imaginea proasta a ministrilor neremaniati se va rostogoli ca un bulgare peste credibilitatea lor de detinatori de colegii uninominale.
Este o miscare inteleapta, au decis cativa analisti care stiu ca desi alegerile nu bat inca la usa, Traian Basescu nu-si poate asuma riscul adancirii faliei intre fractiunile din partid, in ciuda diferentelor care pareau acum doua saptamani ireconciliabile.
Si cum ramane atunci cu mesajele gen "ramas bun", cautati-va pe altul", "mersul pe jos face picior frumos"? Praf in ochi.
Oare cine din public si-a imaginat ca, la trei secunde de la anuntarea amanarii si a termenului dat pentru exacutarea incompetentilor, o decizie pe care a luat-o presedintele, nu forul de conducere al partidului, aratand inca o data cine este seful, seful va arunca povara de pe umeri pregatindu-se sa-si cumpere o casa in Cipru, sa stea cu picioarele in apa pe-o stanca? @N
