Astăzi vă prezint un nou fragment din volumul „Sfârşitul Ceauşeştilor“: capitolul „Primul martir“.
În timp ce Nicolae Ceauşescu îşi mobiliza ucigaşii, la Bucureşti mureau primii oameni. Se întâmpla în centru, la câteva sute de metri de fortăreaţa lui Ceauşescu.
21 decembrie 1989, puţin după lăsarea întunericului. Forţele de represiune încearcă să-i împrăştie pe protestatarii din zona Intercontinental - Sala Dalles. Un camion scăpat de sub control intră în mulţime. Bilanţul: patru morţi. Printre ei, şi Mihai Gîtlan, un tânăr de 19 ani şi 9 luni.
Ion Gîtlan, tatăl lui Mihai, avea 44 de ani şi lucra la Centrala Uleiului. În dimineaţa de 22 decembrie venise în Piaţa Palatului să protesteze în faţa sediului CC al PCR. „Eram cu soţia. Când am văzut ce este în Piaţă i-am spus: «Mergi tu acasă şi ai grijă de copii!»." Aveau doi băieţi şi trei fete.
Soarta l-a adus pe Ion Gîtlan faţă în faţă cu Ceauşescu. „Am vrut să merg iniţial cu soţia la Dalles, să vedem şi noi ce se întâmplase cu o seară înainte. Nu am mai mers. Dacă o făceam, alta era situaţia. Când a ieşit Ceauşescu la balcon, înainte să fugă cu elicopterul, cred că nu aruncam numai cu pământ în el, aşa cum am făcut. Sau când am intrat în CC, nu mă opream, fugeam după el pe acoperiş", spune Ion Gîtlan, marcat pe viaţă de tragedia suferită.
Până la 24 decembrie 1989, Ion Gîtlan n-a ştiut că fiul său era mort. Ajunsese în nucleul de revoluţionari din sediul fostului CC al PCR. „Cum mă aflam eu, pe 24 dimineaţa, în CC, m-a întrebat cineva dacă eu sunt Gîtlan şi dacă am un băiat mai mare, aşa. Am întrebat ce s-a întâmplat şi mi-a spus că e grav rănit. L-am căutat până după-amiază şi l-am găsit la morgă. Era ciuruit de gloanţe. Pe 21 decembrie am crezut că Mihai e la bunici, la Roşiorii de Vede. Mai ţinea concerte acolo. Venea de la alte concerte susţinute cu grupul lui de rockeri, la Timişoara
