Toata presa din România prezintă săptămânile acestea diferite scenarii cu privire la problema reducerii cheltuielilor bugetare cu salariile şi pensiile. În acest context, voi încerca să prezint punctual etapele rămase până la o posibilă intrare în vigoare a legii care prevede tăierea salariilor bugetare şi a pensiilor.

Astfel, Guvernul a recurs la procedeul asumării răspunderii cu privire la proiectul de lege. Această procedură a presupus un avantaj important, respectiv Guvernul nu a avut nevoie de obţinerea unei majorităţi în Parlament, ci doar de respingerea unei moţiuni de cenzură. Adică a trebuit doar să împiedice obţinerea de către opoziţie a majorităţii calificate pentru demiterea Guvernului. Mai pe româneşte, a avut nevoie de considerabil mai puţine voturi decât dacă ar fi trebuit să treacă legea prin Parlament sau să emită o ordonanţă de urgenţă (aceasta, foarte probabil, nu ar fi întrunit majoritatea pentru adoptare în Parlament).

După cum se cunoaşte, legea a fost considerată adoptată prin respingerea moţiunii, fiind contestată la Curtea Constituţională. Dacă în 24 iunie Curtea declară legea neconstituţională, ea nu va putea intra în vigoare. Deci, în mare parte, intrarea în vigoare a legii de reducere a salariilor şi pensiilor depinde de decizia celor 9 judecători a Curţii Constituţionale.

Dacă însă, Curtea va respinge sesizarea de neconstituţionalitate, legea va fi trimisă preşedintelui pentru promulgare. Preşedintele are posibilitatea legală de a refuza promulgarea, trimiţând legea spre reexaminare în Parlament, fapt care este însă puţin probabil în acest context.

Dacă preşedintele semnează decretul de promulgare, legea va fi trimisă spre publicare în Monitorul Oficial. Contrar celor susţinute pe toate posturile de radio şi televiziune de primul-ministru (care este şi un apreciat profesor de Drept constituţional), legea de reduce