Relatia dintre Traian Basescu si membrii Partidului Democrat-Liberal reflecta fidel imaginea relatiei dintre reprezentantii Puterii si cetatean. Altfel spus, teatrul absurd pe care il joaca presedintele in fata partidului sau ilustreaza perfect demagogia si fariseismul cu care pedelistii ii trateaza pe romani.
Un joc interpretat cu unicul scop de a-i insela si a-i iluziona incontinuu pe eternii pacaliti - cetatenii cu drept de vot.
Pe scurt, pedelistii aveau nevoie de o incurajare si in acelasi timp de o corectie. De o incurajare pentru a avea puterea sa tina in frau tara cu toate nemultumirile si esecurile acestei guvernari. In acelasi timp, aceiasi pedelisti aveau nevoie sa primeasca o lectie pentru a nu uita nicio clipa cine conduce cu adevarat aceasta tara. Spre indreptarea pacatului trufiei, presedintele s-a prefacut ca ii cearta, pedelistii s-au facut ca au inteles, iar cei naivi s-au iluzionat ca inca nu este totul pierdut.
Dincolo de aceste exercitii de forta din partea presedintelui, sensul si rostul intalnirii de la Snagov este nul. Nu s-a spus nimic, nu s-a decis, nu s-a afirmat nimic nou, iar intalnirea nu va avea niciun efect vizibil. Nici acum, nici mai tarziu. Unicul scop al convocarii, de acum pe cale de a deveni o obisnuinta din partea presedintelui, a fost cel de a lasa impresia romanilor ca seful statului se implica, incearca sa isi tina baietii in lesa si face eforturi pentru nu-si scapa fostii colegi din limitele decentei.
Cu cat imaginea pedelistilor devine tot mai catastrofala in raport cu criza si efectele guvernarii, cu atat presiunile facute de presedinte asupra lor sunt mai dure. Le-a spus-o doar de atatea ori! Ba ca au uitat scopul pentru care se afla la guvernare, ba ca au tradat interesul national in schimbul propriilor bucurii, ba ca s-au inconjurat de o clientela tot mai sufocanta, ba ca
