- Cultural - nr. 576 / 22 Iunie, 2010 Raft De la arheologie la zbor sau dreptul la... clipa 365 de clipe. Cine ar crede ca un an e compus din atatea fragmente ale trecerii?! Si ca viata cuprinde 365 de clipe inmultite cu x, unde x este o necunoscuta ca multe altele?! Pe fiecare din aceste clipe Nicolae Baciut le tine in palma, in "Arheologia clipei", jurnal, Editura Nico. Gestul lui este de-a scoate in lumina frumusetea clipei, de-a indeparta de pe suprafata ei urme de ploaie, particule de praf, de-a slefui exponatul "clipa", cu migala, pana sa poata fi asezat, pe termen lung, intr-un muzeu al literaturii. "De-or trece anii", ca o clipa… Dintr-un domeniu atat de extins, minutios, adapostit, cum este preocuparea arheologica, Nicolae Baciut alege prospetimea clipei, o fractura de secunda, pe care o impartaseste deodata cu scrisul sau. Bucuria de-a gasi un "vestigiu" valoros (carte, tablou, amintire) il fac pe scriitor sa nu mai aiba liniste, pana nu le asterne intr-un volum. Un volum al unui numar de ani, 50: "Incerc sa scriu jurnalul clipei dintre doi ani, a anului dintre doua clipe. O fac starnit inainte de toate de rotunjimea unei cifre, cincizeci, in care se ghemuieste varsta mea." Ce frumos este acest verb, "a se ghemui", pentru poet!... Seninatatea cu care scriitorul primeste/priveste fiecare moment, ca si cum ar fi primul, ca si cum ar fi ultimul, asigura cartii un plus de prospetime, in registre diferite, de la confesiune la cronica, de la argumente la rapoarte, de la prezentare la intrebare, de la framantare la liniste, de la resemnare la incredere. "Arheologia clipei" este un jurnal atipic. Notiunea de "jurnal", in literatura, nu mai este o specie foarte bine definita, pura. Daca, altadata, opere mari erau secondate de marturii, dezvaluiri, pagini intime, corespondente, publicate, de obicei, postum, in prezentul, modern si postmodern, scriitorii folo