Volumul II al romanului „Ţinutul blănurilor“, de Jules Verne, va fi distribuit miercurea viitoare, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 11,99 lei. În pofida calculelor ştiinţifice, locotenentul Hobson este nevoit să admită că Fortul Speranţei a fost construit nu pe teren solid, ci pe un gheţar.

Romanul a fost publicat pentru prima dată sub formă de foileton, în paginile revistei franceze „Magasin d'Éducation et de Recreation", între 20 septembrie 1872 şi 15 decembrie 1873, apărând apoi în volum în luna noiembrie a aceluiaşi an, cu titlul „Le Pays des fourrures", la Editura Hetzel din Paris.

În primul volum al romanului, îi descopeream pe locotenentul Jasper Hobson şi pe colegii săi de la Compania Hudson's Bay încercând să construiască un fort la 70 de grade nord de Cercul Polar, situat pe Capul Bathurst, în Oceanul Arctic. Misiunea părea să aibă toate datele succesului, însă o neaşteptată erupţie vulcanică a zguduit terenul pe care se afla grupul de cercetători. După impact, aceştia au remarcat cu stupoare că o schimbare inexplicabilă se produsese în mediul în care se aflau, schimbare ce provocase răsturnări ale legilor fizice. Lucrurile au început să se clarifice atunci când locotenentul Hobson a descoperit cauza schimbărilor stranii.

Insula rătăcitoare

„Fortul Speranţei, fondat de locotenentul Jasper Hobson la capătul mării polare, se mutase! Oare merita vreun reproş curajosul agent al companiei? Nu. Oricare altul s-ar fi înşelat ca el. Nicio previziune umană nu putea să-l avertizeze de o astfel de eventualitate. A crezut că va construi pe stâncă şi n-a construit nici măcar pe nisip! Această porţiune de teritoriu, care formează Peninsula Victoria, pe care şi hărţile cele mai exacte din America engleză o ataşau continentului american, se separase imediat.

Peninsula nu era, de fapt, decât un imens gheţar pe o suprafaţă de o sută ci