Traian Băsescu şi-a adunat partidul într-o vilă de protocol ca să-i dea instrucţiuni de salvare. Dar întrunirea, locul şi ora arată că intervenţia se face pe spezele „instituţiilor statului", complet paralizate.

România n-are nici o şansă să respecte întocmai calendarul convenit cu FMI. În mai era vorba ca tăierile de pensii şi salarii să se aplice din iunie, dar ministrul de finanţe a anunţat că primele sume reduse se vor plăti în august. Cu alte cuvinte, deşi „măsurile de austeritate" se bazează pe imense sacrificii sociale, nici măcar nu se vor lua la timp. La boardul FMI de la 28 iunie, România se va duce cu spinarea plecată şi căciula în mână să ceară o păsuire.

România s-a făcut de râsul lumii. Incapabil să se apere de lăcomia clientelei de partid, bugetul de stat şi-a deschis umil o cutie a milei la Trezorerie. Nici măcar atât de sobra agenţie Reuters nu şi-a putut stăpâni ironia şi şi-a îndemnat audienţa globală să dea un bănuţ României. „Dacă aveţi ceva mărunţiş, daţi-l României", a titrat Reuters înduioşată de macro-eforturile lui Emil Boc de a-şi convinge subalternii recalcitranţi să facă donaţii în Fondul Solidaritatea.

România n-are nici o perspectivă de mai bine. Deşi legea de tăiere a pensiilor şi salariilor, trecută cu chiu-cu-vai de Parlament, prevede expres că reducerile trebuie să dureze până la 31 decembrie 2010, voci autorizate vorbesc despre prelungirea lor cu cel puţin un an. Codul Fiscal se modifică la mijlocul anului, ca la nebuni, pentru că statul se usucă din lipsă de lichidităţi şi cu ultimele puteri, se chinuie să supravieţuiască sufocându-i pe alţii. Companiile private au ajuns la os tăiind cheltuieli, iar agenţia pentru ocuparea forţei de muncă rade din statistici numele celor care nu mai speră să găsească slujbe, în aşteptarea marilor concedieri de la stat.

Ce face autoritatea definită prin Constituţie drept