Iniţial, a declarat sec că va vota moţiunea de cenzură şi aşteaptă să fie dată afară din partid.
La vot, a făcut un mic show emoţional - a arătat insistent bilele, în uralele opoziţiei, le-a introdus în urnă, apoi s-a îmbrăţişat cu o veche militantă din PSD. După aceea, în ziarul Ring (de ce tocmai Ring?...) a spus că la momentul votului avea febră. Ceea ce a fost interpretat ca un pas înapoi. La întâlnirea de taină a PDL de la Snagov n-a fost chemată. Ce urmează? Nu e clar.
Pentru mine, e greu de înţeles cum o persoană simpatică şi inteligentă, foarte populară în rândul publicului de toate vârstele, ajunge într-o asemenea situaţie. După ce ai înseninat dimineţile atâtor oameni (pe vremea matinalului cu Mircea Badea - pe atunci şi el simpatic) şi după ce ai reuşit să aduni o audienţă respectabilă (pe vremea emisiunii de după-amiază de la PRO TV), păstrându-ţi umorul, tonusul, bunul-simţ - cum poţi, după ce ai acceptat să intri în partid, la prima decizie politică majoră, s-o scalzi în felul ăsta? La popularitatea ei, Teo ar trebui să se ţină tare: în definitiv, PDL i-a propus candidatura pentru Parlament pentru că umbla disperat după voturi şi imagine. Dacă Teo a acceptat să fie utilizată în acest fel, atunci s-ar cuveni, în numele popularităţii pe care şi-a dobândit-o prin propriile însuşiri, s-o ţină pe a ei: m-aţi vrut deputat, suportaţi-mă cu toate ale mele.
Dacă a votat din convingere moţiunea de cenzură, atunci ar trebui să iasă la scenă deschisă şi să-şi argumenteze convingerile. Nu e o problemă de imagine personală, ci de demnitate umană: o persoană care a reuşit, prin mijloace proprii, să-şi câştige un public oricum mai numeros şi mai credibil decât voturile încropite ale nu ştiu cărui deputat anonim care moţăie în Parlament aşteptând indicaţiile şefului, ar trebui să se gândească mai mult la repectul şi admiraţia pe care i-o poartă publicul
