Inainte de a prezenta cifrele si analiza acestora privind finantarea si rezultatele din cercetare-dezvoltare din Romania, trebuiesc amintite unele aspecte, care plaseaza si particularizeaza activitatile din cele doua domenii, cercetare si dezvoltare, in societatea actuala.
Activitatea din cercetarea stiintifica se concretizeaza prin relevarea de cunostinte noi. Este general acceptat faptul ca singura sursa reala de cunostere a tot ce ne inconjoara, a legilor naturii si societatii, este cercetarea stiintifica. Fara acest segment, societatea este profund handicapata, fiind practic condamnata la stagnare. Ca oricare segment al unei societati deschise, cercetarea stiintifica este organic conditionata si are radacini atat in societatea autohtona cat si in comunitatea stiintifica mondiala. Prin functiile specifice pe care le are, cercetarea stiintifica preia, asimileaza si prelucreaza cunostintele de baza aflate in circulatie la un moment dat in lume, la care adauga noi cunostinte, pe care le pune apoi la dispozitia comunitatii proprii si a celei mondiale, prin articole stiintifice care se fac publice prin diverse reviste de specialitate. In acest fel, cercetarea autohtona ajunge cunoscuta, recunoscuta, apreciata si conectata la competitia mondiala a cunoasterii. Evaluarea pecuniara a acestor activitati nu se poate face imediat, ci abia dupa ce aceste cunostinte ajung sa fie preluate si aplicate in lucrarile de dezvoltare.
Dezvoltarea, desi natural si structural se afla în acelasi sector, aceasta se bazeaza insa pe rezultatele cercetarilor fundamentale, de unde isi asigura resursele de cunostinte, de „materie prima”. Rezultatele lor insa nu mai sunt pur si simplu puse la dispozitia comunitatii stiintifice mondiale, ca in cazul cercetarii propriu-zise. Acestea, daca sunt reale, devin inventii, inovatii, tehnologii, licente, cu aport economic si financiar dire
