Reţinerea lui Dan Diaconescu de către procurorii DNA a stors lacrimi pe obrajii a cel puţin patru femei casnice. Doamnele Alis, Elena, Felicia şi Marinela erau azi, în jurul prânzului, singurele care deplângeau „nedreptatea odioasă" care i se făcea „celui mai de treabă om de la televizor". Nu se cunosc între ele, dar afecţiunea „pentru cel care este o scamă de om, de poţi să-l cuprinzi cu două palme", le-a adus la sediul televiziunii poporului. Cu toatele au plâns când l-au văzut cu cătuşe la mâini pe cel care le ţine treze nopţi întregi. Întrebarea dacă Dan Diaconescu ar putea avea vreo vină stârneşte în sufletul fanelor reacţii previzibile. Doamnele Elena şi Felicia se încruntă şi aruncă săgeţi pe sub sprâncene, doamna Marinela îşi pune mâna la gură la auzul unei asemenea nesăbuinţe iar doamna Alis strigă un „NU!" care-l dezmorţeşte pe paznicul clădirii de pe Bulevardul Preciziei din plictiseală.

Agentului de pază încă nu i s-a şters din memorie descinderea mascaţilor de ieri, care l-au pus şi pe el pe burtă şi i-au urlat să nu se mişte. „Şi nu numai pe mine! Pe toată lumea, reporteri, femei de serviciu!", răbufneşte el. În ce priveşte numărul celor care l-au susţinut azi pe Dan Diaconescu, spune că au fost câţiva. „Nu ştiu câţi, că nu i-am numărat. Dar au fost. Am avut parte şi de nebuni, şi de aurolaci".

Nu trece mult şi din cealalată parte a parcării, vine o femeie cu părul vâlvoi, îmbrăcată ponosit, care târăşte o sacoşă şi strigă că are un memoriu de depus la OTV. „Ce memoriu, cară-te de aci! Aici sunt numai oameni serioşi, nu ţi-am zis să nu mai vii?". „Bineeee! Atunci mă duc la TVR!", ameninţă femeia şi se întoarce brusc, îndreptându-se cu paşi repezi spre staţia de metrou.

„Să facem un apel să vină poporul!"

„Mă aşteptam să fie aici lumea de pe lume, să fie plină parcarea asta. Să facem un apel să vină poporul, să ne rugăm în genunc