Primele semne ale afecţiunii sunt tulburările de somn şi pierderea treptată a mirosului

Se trezeşte în fiecare dimineaţă pe la 6.00. La 8.00 trebuie să-şi ia medicamentele, dar până atunci stă în pat, citeşte sau se uită la televizor, pentru că uneori abia poate să se mişte. Ia patru pastile pe stomacul gol, se spală, apoi se aşază la calculator, chiar dacă nu prea are voie din cauza poziţiei fixe care îi dă dureri în zona cervicală. După o jumătate de oră, mănâncă. De două ori pe săptămână, uneori însoţită de nepoţica ei de 10 ani, Mariana merge la piscină să mai facă exerciţii pentru musculatură. Întoarsă acasă, mănâncă şi mai trebăluieşte prin bucătărie.

Mâna dreaptă îi tremură uşor în timp ce povesteşte. Zâmbeşte mai mereu şi doar din când în când o umbră de tristeţe îşi face loc pe chipul ei cald. Femeia de 61 de ani trăieşte de zece ani cu boala din cauza căreia şi-a pierdut încrederea de a mai ieşi singură pe stradă. Tocmai de asta ne-am întâlnit în parcul din faţa blocului în care locuieşte.

Oboseală şi mişcări rigide

Totul a început în urmă cu zece ani, cu o durere la umărul drept care se întindea pe toată mâna. A fost suspectată că ar fi suferit de „crampa scriitorului". Între timp, au apărut şi alte simptome care i-au ajutat pe medici să-i pună diagnosticul de Parkinson. Femeia obosea des, clipea rar, mişcările îi erau rigide, iar mâncarea o înghiţea cu dificultate. „Mi se întăreşte piciorul până în şold, deşi mi-am luat medicamentele", spune cu voce scăzută Mariana. Îşi sprijină bastonul de bancă şi-şi masează uşor piciorul stâng de la gleznă spre genunchi.

Dacă nu şi-ar lua medicamentele din trei în trei ore, nu s-ar mai putea mişca deloc, iar durerile ar fi de nesuportat. Odată s-a luat cu treabă în bucătărie şi a uitat să-şi ia pastilele cu o jumătate de oră. Şi-a pierdut echilibrul, a căzut şi s-a învineţit în dre