După zile de săpături, în care arheologii au arat muntele în căutarea rămăşiţelor lui Teodor Şuşman, celebrul partizan a fost descoperit într-o râpă. Vărul premierului, preotul Teodor Boc, a încercat să se opună deshumării, contestând calitatea de luptător anticomunist a lui Şuşman.

Un bărbat stă singur într-o şură şi fumează cu mâinile tremurând. Afară e iarnă, zăpadă înaltă şi frig. Omul a proptit uşa şurii cu un cuţit, să nu stea larg deschisă. Clipind în gol, îşi leagă pe cap o broboadă, de jos în sus, ca şi când ar vrea să-şi lipească mandibula de restul craniului şi apasă pe trăgaci. Un glonţ îi trece prin cap. Aceasta a fost, spune o legendă din Răchiţele, ultima zi din viaţa lui Teodor Şuşman, şeful unui grup de partizani anticomunişti, fost primar în comună, ani de-a rândul. Se mai zice şi că în şura în care Securitatea a dat peste trupul neînsufleţit al lui Şuşman au fost găsite şi un braţ de chiştoace de ţigară, fumate pe nerăsuflate sau profund gândite de cel mai hăituit om din Apuseni în perioada timpurie a anilor ’50. Ieri, după trei zile de săpături în valea care îi slujea de mormânt, Şuşman a fost găsit de cercetătorii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR), conduşi de istoricul Marius Oprea şi clujeanul Gheorghe Petrov, cu toate încercările preotului ortodox din Răchiţele, Teodor Boc, vărul premierului, de a bloca săpăturile. Căutările au fost documentate ani de zile, în baza mărturiilor orale ale unor persoane prezente la îngropăciunea exemplară pregătită de Securitate pentru marele lor duşman: după ce i-au recuperat corpul din şura din Dealul Suliţei în care a fost găsit, Şuşman a fost autopsiat sumar, iar apoi aruncat într-o vale situată chiar lângă fosta sa casă – naţionalizată şi transformată în post de miliţie. Dacă înainte de venirea comuniştilor proprietatea primarului Şuşman era numită, şi cu admiraţie