Noapte buna, copii!, romanul lui Radu Pavel Gheo, este o colectie generoasa de povesti, poante, scene cotidiene din anii aA€A˜80, mituri ceausiste sau vestice. Are fotografiata si copilaria copilului comunist universal, ca sa-l parafrazez pe criticul-zeu, dar are si stirea tipica de tabloid despre esuarea in Romania de tranzitie sau despre destramarea "visului romanesc" in America. Gheo nu vine cu noutati stilistice, nici cu o constructie spectaculoasa romanesca. Ce are el bun si nou este ca scrie negru pe alb o poveste complet curatata de idealizari inutile. Ni se prezinta un soi de insectar al sperantelor desarte ale copiilor anilor ‘80. Un insectar in care "eroii" inca se zbat. Un episod din carte dintre cele mai reusite prin simplitate si autenticitate este acela in care apar doi batrini (ei sint de fapt popularul "duo" Dumnezeu si Sfintul Petru) intr-o poveste electorala sateasca. In acesta, preotul pregatea un clip pentru alegerile pentru primarie. Unul dintre batrini chiar intra in filmarea cu pricina, jucind rolul unui supus enorias al preotului cu ambitii politice. Vom afla spre sfirsitul cartii ca preotul cu pricina, dupa strania intilnire, nu a mai candidat, spre furia coanei preotese. Cei doi batrini ajung apoi la Lisaveta, sotia unui tip care fusese soldat la vama inainte de ‘89, la Timisoara, unde intilnise trei adolescenti care incercau sa fuga etc. Asta e una dintre calitatile cartii: povestile au cusatura la vedere. Un roman de mari dimensiuni, pe care Gheo l-a croit nu prin ascunderea traditionala a firului narativ (aici in intelesul lui de "fir" la propriu) in dulcele mit al coincidentelor si hazardului romanesti, ci prin lipirea aproape mecanica, decupaj tipic pop-cultural utilizat intens de regizorii de film mai ales. Colajul vrea sa prinda tot soiul de extreme, America si Estul, Banatul si Moldova, scriitorul si afaceristul. Dumnezeu si Diavolul