Dezbaterile sînt binevenite întotdeauna. Istoria o confirmă! Dacă ne referim cu precădere la poporul grec şi la cel roman, vom vedea că întrebările abundau, iar rezolvarea lor – de multe ori aproximativă – nu întîrzia să apară. Omul antic era ceea ce trebuia să fie: bun cunoscător al propriilor limite. Din acest motiv, Aristotel îi îndemna pe tineri să nu depăşească cu nimic măsura!
Fie că ne place sau nu, într-o oarecare măsură tineri sîntem cu toţii: avem destule necunoscute, jonglăm adesea cu presupuneri şi argumentăm aproape tot timpul în favoarea noastră ideile care par a fi contradictorii. Scurt: ne place să insultăm, să abuzăm de forţa fizică, sau, într-o mai mare măsură, să îndemnăm la fapte repulsive pe cei din jurul nostru! Aşadar: discuţiile elevate lipsesc, ura şi discriminarea (religioasă sau rasială) cresc continuu, iar divagaţiile sînt obişnuite. O societate care pretinde că este europeană, care stă mereu cu gîndul la Occident în vederea bunăstării materiale ar trebui să înveţe în primul rînd că respectul reciproc este primordial. Afirm toate aceste opinii cu dezgust faţă de cei care, zi de zi, pe spaţiul destinat comentariilor din cotidianele online, au de remarcat doar injurii şi apostrofări la adresa celor care reprezintă cultura românească în toate aspectele ei. Citesc cu plăcere opiniile dlui Andrei Pleşu sau cele ale dlui Horia Roman Patapievici – pentru a da numai două exemple –, iar apoi urmează meschinăria şi insultele majorităţii cititorilor. Cu toate că nu sînt adeptul cenzurii, cu toate că opiniile contradictorii mă fascinează, trebuie să recunosc: cotidianele autohtone ar trebui să fie mai vigilente cu astfel de persoane care nu numai că se îndepărtează de subiect, dar de cele mai multe ori spun lucruri aberante, fapt ce îmi aduce în minte două dileme:
1. Aceşti inculţi, sfidînd orice limită a bunului-simţ, au ceva persona
