Băcăuanul este unul dintre cei mai valoroşi sculptori din judeţ. Şcolit la Iaşi şi la Bucureşti, lucrările sale sunt aşezate la loc de cinste în Parcul Cancicov.

Spune că s-a format ca sculptor încă de la vârsta de 11 ani când, dintr-o joacă, aducea în spatele casei unde a copilărit humă, pe care o modela în fel şi chip.

„Ştiam ce lut să caut pentru că urmam cursurile Şcolii Elementare de Artă din Bacău, iar profesoara mea, Elvira Enea, o pictoriţă cunoscută şi foarte apreciată în oraş, m-a învăţat micile secrete ale modelajului“, îşi aminteşte artistul.

Profesori de excepţie

În familie, cu excepţia unchiului său, care lucra la un atelier de lemnărie, nimeni n-a avut înclinaţie spre artă. „Era singurul din sat care ştia să cioplească lemnul în toate felurile. Făcea de la butoaie până la căruţe. De la el am furat meserie, iar mama mi-a încurajat pasiunea. Tatăl meu mi-a insuflat dragostea faţă de Dumnezeu, lucru care s-a reflectat mai târziu şi în lucrările mele“, a mai spus Mihai. Şi -a dezvoltat pasiunea şi prin intermediul cursurilor pe care le-a terminat la Liceul de Artă din Iaşi.

„Am avut mereu noroc de profesori extraordinari. N-am să-i uit niciodată pe sculptorii Ioan Buzdugan şi Iftimie Bârlădeanu care m-au învăţat tehnici şi care mi-au fost alături. Tot în liceu am învăţat pictura şi grafica. Am avut mereu zece pe linie“, a mai explicat el. Talentul său a fost imediat remarcat de profesori şi critici de artă care l-au lăudat la fiecare expoziţie unde a adus lucrări. „Toate formele de artă mi-au plăcut, dar m-am încăpăţânat să fac sculptură. Mi-au plăcut volumul şi formele. Am realizat în liceu bustul lui Ibrăileanu, lucrare care a rămas acolo mulţi ani“, a mai adăugat băcăuanul.

Înainte de a da cu dalta în lemn, sculptorului îi place să se documenteze foarte bine în legătură cu viaţa celui pe care