Membru al uneia dintre primele generaţii de diabetologi din România, doctorul Călinici consideră că la Zalău a fost mai eficient şi profesional, şi social, decât dacă ar fi rămas într-un centru universitar.

Născut la Cluj-Napoca, a ajuns în Zalău la vârsta de patru ani şi aici a rămas, în locurile unde şi-a întemeiat familia, şi-a dezvoltat cariera şi şi-a îngropat morţii. După absolvirea facultăţii de Medicină, dr. Marius Călinici a lucrat trei ani ca medic de întreprindere în Zalău, după care a decis să urmeze o specializare ca internist la Bucureşti. După un alt curs de specializare în diabet şi boli de nutriţie la Bucureşti, din 1989 a început să lucreze în această specialitate în Zalău. „În’89, la Zalău exista o încăpere, o asistentă şi un medic pentru tot compartimentul”, îşi aminteşte doctorul.

Alegerea medicinei interne nu a fost o întâmplare, susţine doctorul Călinici, fiind dirijat înspre această opţiune de exemplul tatălui său; în cazul bolilor de nutriţie, însă, nu a existat nimic planificat de dinainte. Secundariatul (curs postuniversitar - n.r.) în specializarea boli de nutriţie l-a adus faţă în faţă cu oameni „efectiv grozavi”, fapt care a constituit şansa profesională a lui Marius Călinici. „La secundariat era obligatoriu să efectueze fiecare un stagiu de trei luni la bucătărie. Am stat efectiv în magazie, la produse, am studiat reţete şi am gătit”, povesteşte nutriţionistul. Totul se desfăşura sub îndrumarea dieteticienilor fraţilor Ceauşescu, şi sub supravegherea strictă a bucătăreselor aceloraşi personaje.

Acolo a învăţat cum se dă gust mâncării, ce nu trebuie să conţină, dar mai ales ce trebuie să facă. Experienţa de trei luni înapropierea unor profesionişti în ale bucătăriei şi ale dietelor i-a fost de mare ajutor ulterior şi în viaţa de familie, crede nutriţionistrul.

Ancheta în farfurie, „jucări