Măsurile adoptate de Guvernul Boc privind reducerea salariilor bugetarilor, precum şi a pensiilor şi a aproape tuturor programelor de asistenţă socială - indiferent dacă sau nu considerate necesare, deşi nu puţini sunt aceia care apreciază că puteau fi evitate - nu vor scoate România din criză, pentru că, pur şi simplu, nu asta este natura lor. Dimpotrivă, vor adânci recesiunea, cel puţin prin comprimarea consumului, şi vor avea acest efect tocmai când România va intra la plată cu grosul rambursării împrumutului de la FMI-UE, pentru care doar o revenire economică prealabilă să fi putut rezolva ceva! Sarcina anuală de plată ajunge peste doi ani la dublul economiilor scontate pe baza restrângerilor actuale de salarii şi pensii şi nici prelungirea acestor restrângeri împreună cu aproape inevitabilele creşteri de impozite nu vor putea acoperi resursele financiare necesare. Iată cercul vicios în care măsurile respective au vârât România, condiţii în care apare de neevitat şi un al doilea împrumut-mamut de la FMI, cu care să fie plătit cel actual. Inutil de insistat asupra implicaţiilor acestuia: o prelungire a cercului vicios probabil pentru decenii!

De fapt, pentru a fi drepţi, nu măsurile cu pricina au vârât România în cerc vicios, ci însuşi acordul cu FMI încheiat în 2009 şi împrumutul însoţitor, care, pe de o parte, au dat posibilitatea unei amânări costisitoare a ajustărilor necesare în sistemul public şi, pe de altă parte, au pus statul român - jerpelitul stat român - să salveze, pe cheltuiala contribuabilului, subsidiarele băncilor străine din România, rămase fără finanţare din partea mamelor lor din Occident. Era de aşteptat să se întâmple ceea ce s-a întâmpla! Măsurile în discuţie n-au făcut decât să izvorască inerent din acordul cu FMI şi împrumutul însoţitor.

Înainte de acordul cu FMI, lucrurile erau destul de clare pentru a şti la ce să te aştep