Articolul meu de săptămîna trecută, intitulat „Educaţia prin manele“, a beneficiat, în varianta online, şi de un comentariu în care eram tras de urechi de o cititoare, doamna Simona Vlad. Dumneaei îmi reproşa o implicare insuficientă în rezolvarea problemelor naţiei, comoditatea de a ţine discursuri în faţa unui auditoriu favorabil, ba chiar laşitatea de a nu mă expune unui public ostil.

Pentru cei care citesc Dilema veche pe hîrtie, am să reiau aici intervenţia doamnei Simona Vlad: „Nu mă mai întreb de mult timp de ce avem, în mare parte, un popor ca o adunătură subumană. Ceea ce mă întreb însă de mulţi ani, de cînd îmi mai arunc ochii pe rubrica asta, este de ce asemenea intervenţii, menite să conştientizeze atît publicul, cît şi factorii de decizie cît de nocive sînt programele deformatoare ale TV-ciunilor «Pîine şi circ» îşi menţin locul aici, unde presupun că citesc nişte oameni care nu pot face altceva decît să vă dea dreptate. Bănuiesc că nu vă preocupă doar să aveţi o atît de măruntă satisfacţie a aprobării că Bibicu le zice bine. Şed cu mîna în falcă şi mă întreb de ce nu vă îngrijiţi să apară articole de genul acestuia în variantele «Amicul poporului» – dacă nu obţineţi acces chiar în Cancan sau Click, măcar într-un supliment de sport, în revista Formula As sau în ediţiile gratuite Adevărul. Acolo unde pot citi într-adevăr miile de «beneficiari» ai acestui tip de tembeliziune. Cum?! Nu vă doriţi o baie de tomate?! Păcat! Fac bine la ten. Pe lîngă efectul ăsta aţi putea obţine şi o spălare pe ochi a publicului român şi o desţelenire a creierelor şi inimilor care sînt intoxicate de ani de zile cu cretinătăţile şi jegurile tembeliziunilor. Dar nu sînt f convinsă că vă doriţi într-adevăr asta. Ar trebui să vă asumaţi deranjul şi efortul substanţial de a găsi o limbă comună cu aceşti oameni în curs accelerat de subumanizare, care sînt, la urma urmei,