Tocmai când s-au gândit senatorii să devină mai ecologici, s-a apucat criza să-şi scoată colţii.

După ce au dat lecţii de economisire a resurselor regenerabile, şi chiar s-au încumetat să creadă că vor reuşi într-un final să şi pună proiectul în aplicare, senatorii s-au împotmolit la primul hop pe care l-au întâlnit. De vină, măcar de această dată, par să nu fie senatorii, ci tocmai criza bat-o vina. Nu mai departe de ieri, liderul senatului anunţa cu surle şi trâmbiţe, că nu pot să aplice planul de informatizare al activităţii senatorilor, reducând astfel consumul de hârtie necesar pentru tipărirea proiectelor, pentru că la acest moment instituţia nu beneficiază de fondurile necesare.

În fond, banii pentru achiziţionarea de cd-uri ar putea fi mai puţini decât cei folosiţi pentru cumpărarea topurilor de hârtie. Dar de ce să se gândească simplu când se pot complica lucrurile?

Luând lucrurile de la bază vedem că, în fapt, fiecărui deputat sau senator, la momentul în care a păşit pragul Parlamentului, i s-a încredinţat un laptop pe care să-l folosească, desigur, în scopul serviciului. Cu alte cuvinte, achiziţiile de tehnologie despre care vorbeşte şeful Senatului ar putea fi serios reduse dacă s-ar lua în calcul şi acest aspect, că de fapt tehnologia există. Căci în fond, multe dintre proiectele care le sunt date senatorilor spre analiză nici măcar nu sunt răsfoite. Acum câteva luni, unul dintre senatorii constănţeni ne povestea despre corvoada pe care o reprezintă cărarea rapoartelor pentru fiecare şedinţă în parte.

Într-o ţară în care măsurile pentru cât mai mult verde nu sunt aplicate nici măcar de cei care ar trebui să ne dea un exemplu, de ce trebuie să ne aşteptăm ca noi, cei mai mărunţi, să le susţinem?! În fond, responsabilitatea pare să fie invers proporţională cu funcţia pe care o ocupă fiecare dintre noi. Şi asta se întâmplă pe toate p