America a dat o palmă fotbalistică Europei. În primul rând prin eliminarea Franţei încă din faza grupelor şi în al doilea rand prin dezamorsarea unui blat anticipat de hoarde de pariori. Cavalerii tristei figuri, elevii lui Domenech au părăsit competiţia fără să lase urme pe gazon dar cu fapte în afara lui cât să umple ediţiile a 50 de tabloide. Umilinţa a fost supremă, înfrângerea cu Africa de Sud reprezentând lumânarea de la căpătâiul unei generaţii de tranzit, incapabilă să calce pe urmele lăsate de aceea a lui Zidane.

Uruguay este una din cele mai solide echipe de la turneul final, cu puţin noroc având şanse să prindă o semifinală. Fără să marşeze la o trânteală de salon, din care oricum ar fi avut de câştigat, egalul îi era suficient pentru a câştiga grupa, fosta dublă campioană mondială propune câţiva jucători extrem de interesanţi, dispuşi la efort, tehnici şi foarte disciplinaţi tactic, care pot face carieră. Mai fantezistă, echipa Mexicului a trebuit să se mulţumească cu locul 2, unul care oferă un meci extrem de greu în optimile de finală.

Un duel între urmaşii lui Zapatta pe de o parte şi Che Guevara de cealată şi e clar că miroase a revoluţie la finalul acestei săptămâni. Cu Giovani Dos Santos şi Lionel Messi în teren , cu Aguirre şi Maradona pe băncile tehnice, spectacolul este asigurat. Favorita pare certă în acest moment, dar e foarte rău să zici hop dinainte şi să te trezeşti în fund în mijlocul şanţului.

Cu un ochi pe slănina de la TV(Argentina - Grecia 2-0) şi unul la făina de pe internet (Coreea de Sud - Nigeria 2-2), cu creionul într-o mână şi o halbă cu suc de hamei în cealaltă, seara trece extrem de repede. Argentina a oferit o demonstraţie de forţă cu rezervele în teren, Maradona confirmând că are aplecare şi pentru meseria de antrenor. Grecii îşi merită soarta, cu două şuturi pe poartă într-un meci în care îţi joci califica