Theodor Pallady (1871-1956) face parte din categoria artiştilor cu mare priză la colecţionari.
Dacă ţinem cont de vânzările din ultimii ani de la casele de licitaţii bucureştene, operele pictorului figurează în topul primelor zece vânzări importante, alături de cele semnate de Grigorescu, Luchian, Tonitza şi Petraşcu.
Printre acestea se află şi uleiul pe carton "...În rochie vernil pe pânză pe fotoliul roşu", tranzacţionat la 232.500 lei, sau "Natură moartă", adjudecat, în 2007, la 58.823 euro, "Nud pe canapea", ulei pe pânză lipită pe carton, adjudecat la 145.000 lei, sau "Natură statică", tot un ulei pe carton, provenind din Colecţia Prof. Dr. Iuliu Haţeganu, respectiv Colecţia Dr. Emanoil Anca, achiziţionat pentru 112.500 lei.
Iar lucrările sale continuă să-i atragă pe cei care ştiu să-i preţuiască arta. De altfel, Pallady, care afirma despre sine: "Nu sunt modern, sunt din toate timpurile", s-a impus în epocă nu numai prin talentul său, ci şi prin fascinaţia aristocratului care era, la propriu şi la figurat, fiindcă provenea dintr-o familie de boieri moldoveni, mama sa având sânge cantacuzin.
Intrarea sa în lumea artelor a coincis pe plan european cu o perioadă de mare efervescenţă creatoare, de căutări, de mutaţii stilistice şi ideologice de esenţă. Şi-a început studiile la Dresda, apoi le-a continuat la Paris, unde a urmat Şcoala de arte frumoase. A lucrat în atelierul lui Gustave Moreau, unde i-a avut colegi pe Matisse, Manguin, Jean Puy şi Camoin. Revenit în ţară, în 1904, continuă să expună la Paris până spre 1940. S-a vorbit adesea despre creaţiile lui Pallady care, spre deosebire de cele ale artiştilor francezi de aceeaşi formaţie artistică, se disting prin "expresia unei căutări perpetue a clasicului şi a echilibrului". Pallady a reuşit să se desprindă din cotidian "prin apelul la clasic, la compoziţiile durabile, pe care le con
