Şi-a „tras” prima carte la şase ani, dezmembrând un volum valoros din bibliotecă şi recondiţionându-i coperţile din carton .
Nu este un răzvrătit. Se consideră un om normal, cu trăiri la limita bunei cuviinţe. Un permanent îndrăgostit. Un tip care vede în femeie supremul argument al vieţii. Izvorul facerii de bine sau de rău. Sebastian Drăgan cochetează cu poezia de când se ştie, însă versurile sale au căpătat consistenţă filosofică mai târziu. A fost şi este un pasionat de aero şi navo-modelism. Şi acum, în clipele de răgaz, când scrisul sau profesia îi dau pace, meştereşte avioane sau nave în miniatură. „În 1981, am câştigat trofeul Henry Coandă şi medalia de aur. A fost prima mea apariţie la televiziune. Nici nu mă gândeam atunci că, peste ani, voi face o carieră în televiziune. Ţin minte că medalia mi-a atârnat-o de gât Dumitru Prunariu, care abia se întorsese de pe staţia orbitală”, povesteşte Sabastian Drăgan.
A epuizat în 8 ani toate titlurile existente la biblioteca orăşenească
Îşi aminteşte cu emoţie anii când „a fost luat la ochi” de profesoara de limba şi literatura română. „A simţit că ştiu să modelez cuvântul. A dibuit latura mea sensibilă. Cert este că, imediat, am intrat în cenaclul literar al Şcolii nr. 1 Moreni. La scurtă vreme, a fost publicat în Scânteia Tineretului primul meu poem. Nu era un poem despre Ceauşescu, nici despre creşterea şeptelului, nici despre realizările măreţe comuniste. Era un poem copilăresc despre tinereţe şi pace”, povesteşte Seby. Ne-a spus că, în opt ani, a lecturat toate cărţile din Biblioteca orăşenească Moreni. „Îi sunt recunoscător tatălui meu care m-a luat de mână pe când eram în clasa a doua şi m-a dus la bibliotecă, unde mi-a făcut fişă de cititor. Din clasa a doua până prin clasa a XI-a, am epuizat toate titlurile din bibliotecă. Literatură, filosofie şi poezie. Modelul l-am luat de la tatăl m