De câteva luni, postul de televiziune OTV duce o campanie de strângere de semnături pentru o lege care să dea fiecărui cetăţean român câte 20.000 euro, ca un fel de despăgubire pentru trecerea de la comunism şi proprietatea publică a economiei la capitalism. De unde s-ar plăti banii respectivi? Evident, de la stat. Al cui e statul? Nu este cert. Ideea şi campania lui Dan Diaconescu sunt doar expresia ultimă a unui fel de stupiditate larg răspândită: ideea că bugetul de stat este o chestie misterioasă care se umple din surse necunoscute nu se supune legilor fizice, dar trebuie să dea fiecăruia ce îşi doreşte. Dacă magistraţii spun că au un drept constituţional la pensii speciale indiferent dacă sunt fonduri sau nu, de ce să nu vrea şi Dan Diaconescu să dea fiecărui român câte 20.000 euro? Doar vorbim serios şi savant despre dreptul la pensie mare, imposibil de scăzut, nu? Dacă un pensionar X are dreptul constituţional şi inalienabil la o pensie de 10 lei, dar bugetul de pensii nu are decât 7 lei, de unde punem restul? De la bugetul de stat. Cu alte cuvinte, pensionarul are dreptul inalienabil să ia 3 lei plătiţi din impozitele noastre şi fără nici o legătură cu contribuţiile sale pentru pensii. Vi se pare pe lângă subiect comparaţia? De fapt, e tot acelaşi film: dacă discuţi despre dreptul la pensie fără să discuţi despre buget şi banii de acolo, aplici în practică o logică de Dan Diaconescu: să se dea, frate, nu contează de unde.

Altfel, Diaconescu este expresia perfectă a haiducismului modern: dă bani la popor de la stat, el, personal, se îmbogăţeşte misterios, când o instituţie de stat pune dovezi pe masă de şantaj se dă victimă politică. Nu e de mirare că acum vrea să candideze la preşedinţie. O altă trăsătură a haiducului modern: este grandoman din gură, dar inexistent în acte. Se laudă peste tot cu televiziunea sa, dar când e întrebat de procurori spun