Preşedintele Traian Băsescu a despicat societatea românească.

A tăiat-o în două părţi, ca pe un pepene: jumătatea pro-Băsescu și jumătatea contra-Băsescu. Pe „ai lui" i-a luat sub aripă și le-a dat bani, instituţii și influenţă politică la discreţie; apoi i-a asmuţit ori de câte ori i-au dictat simţurile împotriva „celorlalţi" în numele unor mize ce nu impuneau întotdeauna excese de agresivitate.

N-a creat însă doar brute de partid și de stat. Intelectuali rafinaţi, cândva mesageri ai dialogului urban și umblaţi prin universuri livrești - de unde nu te întorci îndeobște cu apetenţe pentru lideri supremi, comenzi unice și apelul spontan la soluţii extreme - au fost fermecaţi de un președinte în numele căruia ridică piatra, servindu-l militărește, fără să crâcnească atunci când unele dintre victimele execuţiilor ordonate sunt foști amici de idei croiţi din același aluat și solidari în spirit în epocile pre-Băsescu.

„Va veni și vremea când vom strivi toţi gândacii dintr-o lovitură", spunea un președinte comunist. „Un fleac! I-am ciuruit" - ar fi replica, perfect consonantă, rostită cu flegmatismul suzeranului invincibil de președintele Băsescu la câteva ore după câștigarea ultimelor alegeri. Dl. Băsescu a câștigat jumătatea sa de Românie (cu un cont electoral alimentat de câteva zeci de mii de voturi în continuare suspecte) promiţând că își va însuși „lecţia" primită de la cealaltă jumătate. Nu s-a ţinut de cuvânt pentru că natura sa, acaparată de „ticurile de mic dictator" („L'Espresso"), nu cunoaște nici subtilitatea diplomaţiei, nici eficienţa unui compromis înţelept.

Traian Băsescu ţine sub un tir ofensator cealaltă Românie care i-a mai dat recent o lecţie, răbufnind prin cele doar opt voturi ce au salvat puterea de efectele unei moţiuni de cenzură victorioase. Crizele cu tentă tactică semănate de președinte au ajuns intrigi aproape obscene pr