[…] De fapt, blogul şi forumul sînt mijloace de socializare sau, în cel mai bun caz, unelte de comunicare pasivă. Unii le folosesc ca instrumente pentru dezvoltarea sau exersarea notorietăţii, alţii pentru informare, iar cei mai mulţi pentru luptă. Desigur, unele bloguri sau forumuri serioase, dincolo de gîlceava sau cearta de vorbe pe care o găzduiesc uneori, au o importantă funcţie informativă. Nu există erori software sau ciudăţenii IT care să nu fie tratate şi explicate de specialişti pe un forum. Nu există curiozităţi ştiinţifice sau informaţii culturale de interes care să rămînă nedezvăluite. Dar, în special pe forumurile de voită factură culturală, fronda şi antipatia sînt acerbe. Forumurile religioase, pentru că presupun probleme de identitate sau cunoştinţe reale, implică ambiţ peste măsură. Uneori, veneticii sau cei care au o apartenenţă confesională distinctă de majoritatea şi care se revoltă împotriva sistemului sînt alungaţi şi cenzuraţi.

Există o seamă de personalităţi publice care şi-au creat bloguri. Aşa cum era de aşteptat, şi între astfel de personaje apar la un moment dat conflictul de opinii şi persiflarea, atacul, ironia, toate spre deliciul celorlalţi, care arbitrează luînd partea unuia sau altuia dintre combatanţi. Sînt convins că părerile combatanţilor susţinute face to face nu ar fi la fel de violent combătute datorită ruşinii generate de prezenţa celuilalt.

În istoria culturii noastre sînt celebre anumite conflicte prin pasiunea, emoţia şi proporţiile notorietăţii personajelor implicate. Mi-aş fi dorit ca Eminescu şi Caragiale să fi trăit în vremea noastră şi să-şi fi răspuns, care mai de care mai ironic, prin postări pe blogul personal. (În felul acesta şi paparazzi şi redactorii de la Click! şi Cancan ar fi avut ce scrie sau fotografia.)

Mi-ar fi plăcut ca Mihail Sebastian să fi trăit pînă în zilele noastre şi să n-o