Ovidiu Lipan Ţăndărică a ajuns la un consens cu lumea. La 57 de ani ar mai vrea un copil şi un spectacol multicultural care costă un milion de euro. Muzicianul trăieşte în România, dar nu cunoaşte noţiunea graniţelor. Participă la raliuri, cântă, bate la toacă şi face orice să-şi satisfacă egoul artistic.
Adevărul": Maestrul Ţăndărică este un pasionat de raliu, nu-i aşa?
Ovidiu Lipan Ţăndărică: Am avut mare plăcere să fac parte din această lume a raliului, fiind şi pasionat. De-asta mi-e şi frică să conduc în oraş, merg mult mai repede decât cred şi depăşesc limitele. Este altceva când merg cu snowmobilul - cad în zăpadă şi rămân acolo - sau când mă dau peste cap cu ATV-ul. La un moment dat, mi-au îngheţat frânele ATV-ului în drum spre Câmpulung Muscel, prin pădure. S-a aşezat unu' în faţa mea, iar când am vrut să pun frână, m-am dat peste cap şi a căzut ATV-ul peste mine. Dacă nu eram costumat cum trebuie, s-ar fi întâmplat ceva urât.
Nu vă este frică?
Ei, astea-s aventuri. Când eram mic, m-am urcat pe calul care stătea liniştit şi mânca în curte, m-am legat cu lanţuri de el şi dă-i alergat. La prima sfoară de rufe, am ajuns pe jos. Când aveam vreo nouă ani, m-am electrocutat: am pus mâna pe cablul de curent pentru tot cartierul şi aici (arată mâna - n.r.) am semne care-mi vor rămâne o viaţă întreagă.
Mi-au spus că trebuia să plec într-o lume veşnică, dar am avut noroc. În clasa întâi am rămas repetent. Au mai fost şi Nichita, şi alţi câţiva în situaţia asta. Eram disperat, mă credeam cel mai imbecil. M-au dat la şase ani şi jumătate la şcoală şi nu eram deloc ascultător. Cred că trebuie să treci prin faze din astea ca să te poţi cunoaşte. Şi, cu cât treci prin mai multe şi simţi freamătul eului tău, începi să te simţi bine, pentru că ai lumi pe care trebuie să le satisfaci.
Chiar şi Ţăndărică este un om care trebuie satisfăcut.
