O mare emotie a strabatut studiourile de televiziune si forumurile chitite sa vada in toate cele care se intampla sub soare o masinatiune/conspiratie/diversiune politica: Dan Diaconescu este acuzat de DNA pentru santaj intr-un scandal cu clarvazatori si a fost retinut.

"Victima politica", au strigat, in cor cu inculpatul insusi, toti cei care, brusc, s-au descoperit colegi de breasla cu cel pe care, pana acum, il dispretuiau sincer, dar cu o adanca invidie pentru ratingul OTV-ului.

Si cine sa fie in spatele masinatiunii/ conspiratiei/diversiunii? Cum cine? Suspectul de serviciu: Traian Basescu. Care a dispus aceasta manevra pentru a distrage atentia de la scandalul pensiilor/pentru a-l obliga pe Dan Diaconescu dupa ce va dispune eliberarea sa.

O fi asa, nu zic, desi ma aflu intr-un ireconciliabil conflict cu teoria conspiratiei.

Dar ma intreb si eu, de ce am respinge categoric si ab initio ipoteza procurorilor, si anume ca Dan Diaconescu a comis, intr-adevar, o fapta extrem de grava, mai ales pentru statutul sau profesional?

De ce am exclude din start ca Dan Diaconescu este un santajist nenorocit care nu are si nu a avut ce cauta in presa romaneasca?

Ma tem ca, cel putin in cazul ziaristilor, raspunsul e: dintr-o imensa ipocrizie.

In lumea presei, practicile lui Dan Diaconescu erau deja legendare si ele nu aveau nimic in comun nici cu codul deontologic al meseriei, nici cu legalitatea. Dovezile au venit chiar in emisiunile sale.

A facut cariera aceea in care invitatul a mentionat ca el nu au platit si pentru calupul de publicitate. De altfel, ramane un mister modul in care dintr-un post aflat mereu in cel mai bun caz pe zero, daca nu chiar pe pierdere, Dan Diaconescu a reusit sa faca o avere absolut halucinanta.

Aceiasi ziaristi tulburati peste poate de casa lu