MĂSURI DOAR PE HÂRTIE: Cu toate că ştiau ce trebuie să facă pentru a stopa efectele inundaţiilor, guvernanţii s-au mulţumit să croiască planuri pe hârtie şi să se certe pe ele. Sursa: EVZ

Ştiau cu exactitate ce trebuie să facă pentru a stopa efectele devastatoare ale inundaţiilor care "au lovit" România an de an, în aproximativ aceeaşi perioadă (martie- iunie), în ultimii şase ani. Cu toate acestea, guvernanţii s-au mulţumit să pună la punct strategii "pe hârtie", care s-au concretizat ulterior doar în aprige dispute politice între preşedinte, premier şi opoziţie.

Harta zonelor inundabile, nefinalizată

"Ţara s-a confruntat în 2004 şi 2005 cu inundaţii fără precedent în istoria modernă a României", declara, în iulie 2005, Călin Popescu-Tăriceanu, pe atunci prim-ministru.

Pentru el, preocuparea în ceea ce priveşte stoparea efectelor devastatoare ale inundaţiilor avea să devină chiar motivul pentru a nu renunţa la "fotoliu": "Între a fi consecvent şi a demisiona sau a conduce eforturile de refacere a ţării, am ales soluţia care, şi moral, şi patriotic, trebuie aleasă. (...) În acest moment nu mă interesează alegerile anticipate. Eforturile noastre sunt legate de repararea efectelor inundaţiilor", îşi argumenta public Tăriceanu decizia de a-şi încălca cuvântul dat lui Traian Băsescu în privinţa demisiei.

E drept că apoi, şi sub presiunea sarcinilor trasate de şeful statului în şedinţele de guvern, cabinetul Tăriceanu a început cele mai importante proiecte, menite să pună capăt dezastrului lăsat în urmă de puhoaiale revărsate. Astfel, în 2006, a fost demarat un program în baza căruia am fi putut şti cu exactitate care sunt zonele inundabile din România.

Punerea în practică a acestuia a fost însă blocată de lacunele legislative. "Sperăm ca în următorii patru ani să punem la punct acest program", îşi exprima