Poftiţi la cea de-a patra ediţie a Festivalului „Tarafuri şi Fanfare", sâmbătă, 26, şi duminică, 27 iunie, să ascultaţi muzica de fanfară la ea acasă, în Bucovina, acolo unde tot satul avea odinioară fanfară ce cânta la nunţi, înmormântări, la bal şi la război, la joc şi la hramul bisericii. Veniţi să vă convingeţi că tradiţiile româneşti se păstrează, dincolo de trecerea timpului, prin grija celor care au considerat o datorie de onoare păstrarea obiceiurilor strămoşeşti şi transmiterea lor de la o generaţie la alta.
În câteva locuri din ţară, fanfarele (deşi nu multe) au supravieţuit vremurilor schimbătoare şi au reuşit să-şi păstreze repertoriul, au reuşit să-i convingă pe oameni să nu se înstrăineze de ritmurile locului şi nici de riturile transmise prin generaţii!
Vor veni să vă încânte muzicanţi aleşi pe sprânceană de amfitrionul festivalului, maestrul Grigore Leşe: Nea Costină lăutaru' din Cezieni, Mambo Siria, Trei parale, Rapsozii Gorjului, Banda lu' Argint din Pârâul de Pripor, Taraful lui Gaciu, din Soporu de Câmpie, Taraful din Topliţa, Taraful din Sângiorz Băi, Taraful lui Mucea din Bilca, Taraful din Greceşti, muzicanţi din Timocul Bulgăresc, Fanfara din Lăpuşnicu Mare şi fanfare din Bucovina.
Cine sunt muzicanţii care îşi vor demonstra măiestriaĂ Vă facem câteva prezentări!
Fanfara din Lăpuşnicu Mare s-a constituit în 1911 şi tot de atunci păstrează cu sfinţenie steagul de la întemeiere, un adevărat „axis mundi" în jurul căruia a dăinuit mai bine de un secol.
La fel ca şi în cazul corurilor bărbăteşti, care luaseră mare avânt la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea în provinciile rămase sub imperiu, fanfara din Lăpuşnicu Mare constituia un pretext pentru reuniunile românilor şi totodată un mod de manifestare a identităţii lor culturale. Fanfara era prezentă atât la marile eve
