Cel mai recent film al veteranului cineast francez Alain Resnais, prezentat anul trecut la Cannes, e o combinatie eterica si colorata de genuri, fidela "nesigurantei si echivocului" din romanul inspirator semnat de Christian Gailly. O tragi-comedie absurda despre neputinta de a ne cunoaste si intelege. O declaratie de dragoste adusa cinematografului, tradand un cineast tanar, in ciuda celor aproape noua decenii de viata.
Nu ar fi existat o mai buna ilustrare grafica a acestui text decat superbul afis al filmului, realizat de autorul francez de benzi desenate Blutch, alias Christian Hincker. Acesta marturisea ca n-a dorit decat sa evoce gustul pentru mister al lui Alain Resnais. Iar filmul pe care il vedem in Romania din 25 iunie e misterios cat cuprinde. Atat de misterios incat unii spectatori nu-si vor da seama daca le place sau nu.
Unul dintre cele mai frumoase complimente - si mai adevarate, i-a venit de la criticul francez Jacques Mandelbaum, care scria anul trecut in "Le Monde": "Trebuie spus cu infinit tact si cu infinita circumspectie ca acest film, al carui geniu consta in a sta cu un picior in copilarie si cu celalalt in mormant seamana unui adio de o eleganta nebuna, de o seninatate bulversanta".
Referindu-se la mecanismul receptarii sale, Peter Bradshaw folosea in cronica sa din "The Guardian" expresivi termeni tehnici: filmul "are un sens al umorului la care trebuie sa fii conectat in cel mai delicat mod cu putinta. Daca radioul tau e inchis, nu vei primi niciun semnal. Trebuie sa recunosc ca pe largi portiuni n-am receptionat decat paraziti. Alteori si-a facut aparitia muzica singulara a lui Resnais".
Ce "zugraveste" Alain Resnais in acest film cu un titlu la fel de superb ca afisul ("les herbes folles" definind acele plante care cresc abundent in locuri unde n-ar trebui sa creasca)? Doamna cu capul roscat ca o f
