Strângem sute şi chiar mii de poze digitale anual şi apoi le uităm printr-un „folder“ în computer. Când devenim melancolici, paradoxal, răsfoim tot albumele vechi cu poze pe hârtie. Amatori sau profesionişti, cei care iubesc zgomotul declanşatorului unui aparat foto recunosc că folosesc camere digitale, dar aparatele clasice le provoacă mai mult imaginaţia.
GALERIE FOTO
Andra (23 de ani) vede în fotografie atât o oportunitate de autocunoaştere, cât şi un bun prilej de a întâlni oameni interesanţi. Cu toate că nu a urmat până acum niciun curs de fotografie, tânăra realizează 300 - 400 de poze lunar. „Nu ştiu exact de unde vine această pornire. E ca şi cum te-ai uita la televizor şi, deodată, te-apucă o poftă nebună de ciocolată, care nu are nimic în comun cu senzaţia de foame. Aşa şi la mine. Merg pe stradă, observ ceva şi mă apuc să fac poză după poză", povesteşte ea.
Pasiunea ei pentru fotografie a apărut în urmă cu cinci ani. „Am descoperit un site, photo.net, şi am fost fascinată. Mi-am printat poze de acolo şi mi-am tapetat pereţii cu ele. Am început să citesc tot ce găseam legat de acest domeniu şi, pentru că-mi plăceau cel mai mult fotografiile-portret, am început să-i pozez întruna pe ai mei, dar şi pe colegii de şcoală", îşi aminteşte Andra.
Timpul „macină" pixelii
În scurt timp, a primit şi recompensa: la două luni după ce şi-a făcut din aparatul foto un camarad de nelipsit, Andra şi-a trimis creaţiile la diferite concursuri naţionale, dar şi din afară. „Dacă la competiţiile din ţară nu am primit niciodată vreun răspuns, am reuşit să câştig un concurs european, la care au intrat în finală sute de poze. Organizatorii din Londra mi-au trimis, odată cu premiul, şi câteva sfaturi referitoare la ce ar trebui să mai fac", povesteşte Andra.
De la „săpuniera" pe care o folosea - un aparat compact, de buzunar -, Andra
