Ritualul din ziua de Sânziene vizează prosperitatea şi protecţia culturilor, mai ales de cereale. Această sărbătoare coincide cu sărbătoarea creştină a Naşterii Sf. Ioan Botezătorul. Bătrânele obiceiuri de Sânziene se mai întâlnesc în prezent prin părţile Gorjului şi răzleţ în câteva colţuri din sudul regiunii.

Slujbă dimineaţă la biserică, apoi fructe şi peşte împărţite pentru sufletul celor ce s-au stins şi purtau numele Sfântului Ioan Botezătorul. Aşa a început dimineaţa Sânzienelor în Oltenia, sărbătoare care cândva era tratată ca zi mare, când nimeni nu muncea şi toată lumea petrecea. De fapt, semn că-i vremea Sânzienelor s-a arătat încă de noaptea trecută, când fetele nemăritate, care ţin să ducă mai departe obieciurile populare, şi-au pus sub pernă aceste flori ca să îşi viseze ursitul. În trecut, prin părţile Gorjului erau folosite şi la descântece.

„Cândva, fetele nemăritate le culegeau din fâneţe, din păduri sau de la margini de drum şi îşi împleteau din ele cununi, pe care le purtau pe cap. Odată ajunse în gospodărie, le aruncau pe acoperişul casei, pe şuri, le aşezau la uşi şi la ferestre“, povesteşte Nicolae Dumitru, referent în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.

Bătrânele încă obişnuiesc să se încingă cu sânziene, ca să nu le doară şalele la secerat. Vestit este şi dansul Drăgaicei, o fată aleasă din zece, care se îmbracă în mireasă şi se aşează la răscruci, iar celelalte danseză în jurul ei, ca în jurul unei zeiţe.

Ziua când amuţeşte cucul

În popor se spune că vara debutează oficial pe 24 iunie. Este momentul în care iarba începe să se usuce, la fel rădăcina grâului, la care spicul acum se coace. Pentru ultima oară astăzi se mai face auzit cântecul cucului, de mâine amuţeşte.