In Romania, a avea opinii e un semn de mirare. A avea opinii diferite este deja un delict. A critica e o crima si a nu te ploconi e deja o insulta la adresa "prea-maritului".
Precum un card de gaste care au dat atacul la borhotul din visinata de anul trecut, le auzi gagaind strident in politica damboviteana: una mai fudula ca alta, isi balangane torsul bombat intr-o leganare stereotipa si isterica.
Spera ele, ca fiecare este unica dar, de fapt, toate sunt nascute din acelasi incubator prezidential: oua de cuc, cazute din cine stie care cuib de afaceri judetean, luate laolalta, incubate politic si ajunse prea devreme la o maturitate fortata. Si toate primind, inca din timpul incubatiei, cu picatura, drogul si aerele de lebada vienez-cotrocenista!
Iesite din gaoacea adolescentei lor politice taman in palma prea-puternicului marinar, il considera pe acesta si tata si mama, ba chiar Dumnezeu, daca s-ar putea. Dragostea lor fata de stapanul incubatorului care le-a format, transcede orice limita a bunului simt si orice bariera a naturalului. Se scurg ochii fostilor lor sefi de prin judete dar nu au ce face: Marele Stapan a hotarat!
Ca niste harpii moderne sunt gata sa sara cu ciocul lor siliconat (dar calit in talk-showurile nocturne) la gatul oricarui adversar politic ce ar indrazni sa intineze imaginea virilului lor sef. Ochi, urechi, viscere, maini si picioare ... nimic nu le poate astampara foamea si setea de inamici ai sefului.
E de-ajuns ca el, Zeus, sa suiere amenintator si toate se strang ca o platosa a Medusei, spre a distruge pe neofitii care inca mai cred ca lupta dreapta mai exista pe malurile Dambovitei.
E de-ajuns ca vreo critica sa apara pe ecrane sau prin diverse gazete ca le si vezi repezindu-se, cu narile frematand, sa loveasca, sa sfasie, sa rupa oase. Caci ea, "mass media", este chi
