- Editorial - nr. 578 / 24 Iunie, 2010 De la atatea epidemii care s-au abatut in ultima vreme asupra planetei noastre; de la gripa umana la cea aviara si porcina, s-au molipsit si tarile mapamondului. Boala lor se numeste criza mondiala economico-financiara, venita ca din senin si tare ne gandim daca in spatele acestor "minuni" nu se afla niste "papusari", de obicei aceiasi ca si in primele cazuri, care stiu cand si cum sa traga sforile. Daca in situatia bolilor umane scopul declansarii lor ar putea fi lichidarea unor stocuri insemnate de vaccinuri neutilizate, ce se urmareste oare prin aceasta criza economica generalizata, care aduce suferinte incalculabile, directe miliardelor de oameni de pe glob si care, instalata, se simte foarte bine pe intreg arealul mondial, de la Apenini la Anzi, cum se spune, dar si in Carpati. Din multimea de tari-paciente de pe toate continentele, Romania pare cea mai afectata, cu durata cea mai lunga de convalescenta, cu toate ca la noi ar fi conditii bune de recuperare, atata vreme cat "codrii mai sunt inca plini de brazi", iar "muntii nostri aur poarta". Bogatii la care privim cu jind si de la distanta pentru ca acum sunt ale altora. Vina pentru statutul de paria pe care l-am dobandit in ultimele decenii in Europa si in lume ni se datoreaza, in primul rand, noua, in frunte cu "iubitii" nostri conducatori, cu care am jucat foarte prost impreuna scenariul ce ni s-a dat la revolutie, fara a ne gandi macar un moment la adaptarea lui la realitatile vii ale locului. Am inceput-o foarte prost prin a ne ucide conducatorul, dupa care am aplicat acelasi regim de decimare intregii societati, in frunte cu economia. Am facut ceea ce n-au avut curajul nici incultii bolsevici la revolutia din 1917, care cereau ca odata cu regimul tarist sa fie distruse si caile ferate ale acestuia, de teama de a nu influenta ideologic, fiind, in opinia lor, de s