CĂUTAREA ISTORIEI. Tinerii născuţi la Târgu-Mureş după conflictele interetnice din martie 1990 cred că istoria acelor zile ar trebui să le fie explicată. Sursa: Codrin Prisecaru
Într-o sală a Colegiului Naţional „Alexandru Papiu Ilarian”, din Târgu-Mureş, tinerii români şi maghiari Andrei, Gero, Vlad, Ildiko şi Bernadett, toţi elevi în clasa a IX-a, stau în jurul unei mese aproape rotunde şi privesc, cu ochii mari, către un subiect ce li s-a refuzat parcă încă de la naştere: zilele din martie 1990, când vecini ori rude de-ale lor s-au păruit pe străzile oraşului, într-un tăvălug al urii greu de înţeles pentru ei.
Cei cinci tineri târgmureşeni au auzit de zilele de 19-20 martie, despre cum pe străzile pe care astăzi trec liniştiţi către şcoală se căutau românii şi ungurii, înar maţi cu bâte şi furci, să se omoare. Şi spun că pare atât de departe şi de neînţeles pentru ei.
„Parcă sunt copii!”
Tot ce ştie Vlad despre conflictele de atunci a auzit de la tatăl său. „Mama mea era plecată la muncă, la spital. Era asistentă şi mi-a explicat că a avut foarte, foarte mulţi răniţi. Am înţeles că o cântăreaţă de muzică populară, cred că Irina Loghin, a sărit de la etajul 1 al Hotelului Grand”, povesteşte băiatul.
Concret, la o descriere imaginativă a scenelor de atunci, poa te spune că „a fost acea luptă cu bâte, cu topoare”. A avut şi câţiva vecini care au participat la ea, dar care acum pleacă privirea şi devin brusc muţi când sunt în trebaţi de copii ce s-a petrecut. „E ca şi cum ai atinge o coardă sensibilă”, spune băiatul.
Gero s-a lovit de acelaşi refuz din partea adulţilor de a-i elu cida acele zile. Dar nu s-a lăsat. A căutat pe internet. Şi-apoi s-a întristat. „Cred că a fost ceva oribil. Cu bătăi, cu bâte, chiar aşa...”, arată încurcat băiatul. Pentru el oraşul a fost mereu unul paşnic. „Nu miam im
